PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer.

prostitua vtr [At: IORGOVICI, O. 69/8 / V: (rar; cscj) ~tui (Pzi: ~uiesc) / P: ~tu-a / Pzi: ~uez, (rar) prostitui / E: fr prostituer, lat prostituere] 1-2 (A practica sau) a face pe cineva să practice prostituția. 3-4 (Fig) A (se) necinsti prin folosire nedemnă.

PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) necinsti, a (se) pângări (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer.

PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. 1. Refl. A practica prostituția, a duce viață de prostituată, a trăi în desfrîu. 2. Tranz. (Rar) A sili pe cineva să practice prostituția. 3. Tranz. Fig. A necinsti, a pîngări, a degrada (ceva) printr-o întrebuințare nedemnă. Se va schimba ceva peste capetele noastre, dacă noi nu sîntem capabili să eliberăm progresul din gheara celor care îl pîngăresc și îl prostituează. C. PETRESCU, A. 419.- Variantă: (învechit) prostituí (MACEDONSKI, O. I, 83, GHEREA, ST. CR. II 318, ODOBESCU, S. I 49) vb. IV.

PROSTITUÁ vb. I. 1. refl. A trăi în desfrâu. 2. tr. (Rar) A sili pe cineva să practice prostituția. ♦ (Fig.) A necinsti, a degrada ceva printr-o întrebuințare nedemnă. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, ger. -uind, var. prostitui vb. IV. / < fr. prostituer, cf. lat. prostituere].

PROSTITUÁ vb. I. refl. a trăi în desfrâu; a practica prostituția. II. tr. a sili să practice prostituția. III. tr., refl. (fig.) a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) necinsti, a (se) pângări. (< fr. prostituer, lat. prostituere)

A PROSTITUÁ ~éz tranz. 1) A face să se prostitueze. 2) fig. (idei, concepții, cauze etc.) A prezenta într-o lumină falsă și vulgară; a compromite. [Sil. -tu-a] /<fr. prostituer

A SE PROSTITUÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni prostituată; a se deda la prostituție; a se desfrâna. 2) A practica prostituția; a fi prostituată. [Sil. -tu-a] /<fr. prostituer

prostituà v. fig. a dezonora: a-și prostitua condeiul.

prostitui v vz prostitua

PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.

PROSTITUÍ vb. IV. v. prostitua.

PROSTITUÍ vb. IV. v. prostitua.

*prostítuĭ și -ĭésc, a -í (lat. pro-stitúere, d. pro, înainte, și statúere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conj. ca constituĭ) și prostituĭéz¹, a -uá v. tr. (fr. prostituer). Daŭ desfrîuluĭ. Fig. Înjosesc: nu-țĭ prostitua talentu!^[1]

prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)

prostituá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. prostituéz, 3 sg. și pl. prostitueáză, 1 pl. prostituăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. prostituéze (sil. -tu-e-); ger. prostituând (sil. -tu-ând)

PROSTITUÁ vb. 1. a se vinde. (O femeie care se ~.) 2. (înv.) a supune. (A ~ o femeie.)

PROSTITUA vb. 1. a se vinde. 2. (înv.) a supune. (A ~ o femeie.)