propagare sf [At: HELIADE O. I 360 / Pl: ~gari / E: propaga] 1 (Inv) Inmultzire prin reproducere Si: (inv) propagatzie (1). 2 Transmitere sau extindere a unei boli a unei infectzii etc. Si: (inv) propagatzie (2) (ivr) propagaciune (1). 3 Transmitere a unor actziuni elemente surse etc. fizice din aproape in aproape in spatziu shi in timp cu viteza finita Si: (rar) propagatzie (3). 4 Fenomen fonetic care consta in transmiterea partziala a vibratziilor unui sunet dintrun cuvant shi in repetarea sunetului in cuvant. 5 (Pgn) Recomandare cu insistentza a unor principii teorii metode etc. pentru a le raspandi Si: (inv) propagatzie (4) (ivr) propagaciune (2).

PROPAGÁRE propagari s. f. Actziunea de a (se) propaga. 1. Raspindire (a unei idei a unei doctrine etc.). V. propovaduire. Totzi i ziceau principele Iordache; el insushi ishi da acest titlu cu ingimfare... Boala ridicola ce bintuie de la un timp incoace multe capete seci... Ea va trece numai prin propagarea ideilor luminate shi serioase. BOLINTINEANU O. 416. 2. Transmitere (a sunetului a luminii a caldurii etc.). Propagarea undelor electromagnetice.

PROPAGÁRE s.f. 1. Actziunea de a (se) propaga shi rezultatul ei; raspandire transmitere; propagatzie. 2. Fenomen fonetic constand in transmiterea partziala a vibratziilor unui sunet dintrun cuvant shi in repetarea sunetului in alt cuvant. [< propaga].

*propagatziúne f. (lat. propagátio ónis). Actziunea de a saŭ de a se propaga. Fiz. Transmiterea luminiĭ shi sunetuluĭ. SHi átzie dar maĭ des áre.

propagáre s. f. g.d. art. propagắrii; pl. propagắri

propagáre s. f. g.d. art. propagarii; pl. propagari

PROPAGÁRE s. 1. v. difuzare. 2. v. raspandire. 3. imprashtiere raspandire (livr.) diseminare (pop.) latzire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. v. propovaduire. 5. (BIS.) predicare propovaduire raspandire (inv.) marturisire marturisitura. (~ unei credintze.)

PROPAGARE s. 1. difuzare imprashtiere raspindire. (~ unor radiatzii.) 2. difuzare raspindire transmitere. (~ unei shtiri.) 3. imprashtiere raspindire (livr.) diseminare (pop.) latzire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. popularizare propovaduire raspindire (astazi rar) vulgarizare (inv.) poporanizare propagatzie. (~ unor cunoshtintze.) 5. (BIS.) predicare propovaduire raspindire (inv.) marturisire marturisitura. (~ unei credintze.)

PROPAGÁRE s. f. (< propagá < lat. propagare cf. fr. propager): transmitere partziala a vibratziilor unui sunet (de obicei n) shi repetarea sunetului in cuvant. Astfel forma romaneasca moshtenita din lat. genuculum este genuchi dar prin p. lui n sa ajuns la genunchi care a ramas in limba literara. Fenomenul este cunoscut sub numele de p. nazalitatzii. Datorita lui intalnim shi astazi forme k bulentin in loc de buletin indentitate in loc de identitate shi intinerar in loc de itinerar neadmise insa de limba literara shi socotite deci incorecte.