transmitere sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: transmite] 1 Trecere a unui obiect a unui lucru etc. dintrun loc in altul de la o persoana la alta etc. Si: transmisiune (1). 2 Trecere a unui bun spiritual a unei caracteristici ereditare etc. de la o generatzie la alta de la o epoca la alta Si: transmisiune (2). 3 Aducere la cunoshtintza (prin intermediul cuiva sau a ceva) Si: comunicare. 4 (Jur) Transmisiune 5 (Fiz; Teh) Transmisiune (4). 6 (Tel) Transmisiune (6). 7 (Teh) Transmisiune. 8 Trecere a unei boli de la un om la altul sau de la un animal la om.

TRANSMÍTERE transmiteri s. f. Actziunea de a transmite.

TRANSMÍTERE s.f. Actziunea de a transmite shi rezultatul ei; transmisiune; inmanare remitere; comunicare. [< transmite].

!transmítere (transmi/transmi) s. f. g.d. art. transmíterii; pl. transmíteri

transmítere s. f. (sil. mf. trans) g.d. art. transmíterii; pl. transmíteri

TRANSMÍTERE s. 1. comunicare trimitere. (~ unor veshti.) 2. v. inmanare. 3. v. predare. 4. v. impartashire. 5. trecere (fam.) pasare. (~ scrisorii din mana in mana.) 6. v. transmisiune. 7. v. raspandire. 8. (FIZ.) emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiatziilor.)

TRANSMITERE s. 1. comunicare trimitere. (~ unor veshti.) 2. incredintzare inminare predare remitere (inv.) teslimarisire teslimatisire (turcism inv.) teslim teslimat. (~ unei scrisori.) 3. depunere inaintare inminare predare prezentare remitere (inv.) paradosire paradosit. (~ situatziei solicitate.) 4. impartashire. (~ unor opinii.) 5. trecere. (~ scrisorii din mina in mina.) 6. (JUR.) transfer transmisiune. (~ de drepturi.) 7. difuzare propagare raspindire. (~ unor shtiri.) 8. emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiatziilor.)