PROPAGÁRE s. f. (< propagá < lat. propagare cf. fr. propager): transmitere partziala a vibratziilor unui sunet (de obicei n) shi repetarea sunetului in cuvant. Astfel forma romaneasca moshtenita din lat. genuculum este genuchi dar prin p. lui n sa ajuns la genunchi care a ramas in limba literara. Fenomenul este cunoscut sub numele de p. nazalitatzii. Datorita lui intalnim shi astazi forme k bulentin in loc de buletin indentitate in loc de identitate shi intinerar in loc de itinerar neadmise insa de limba literara shi socotite deci incorecte.