15 definitzii pentru pronuntza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PRONUNTZÁ pronuntz vb. I. 1. Tranz. A emite a rosti sunete silabe cuvinte propozitzii fraze; a articula. ♦ A tzine un discurs o cuvantare etc. 2. Tranz. A da o hotarare o sentintza judecatoreasca; a declara ceva in virtutea autoritatzii cu care este investit. 3. Refl. Ashi spune parerea ashi da avizul; a lua atitudine. Din lat. pronuntiare fr. prononcer.

PRONUNTZÁ pronuntz vb. I. 1. Tranz. A emite a rosti sunete silabe cuvinte propozitzii fraze; a articula. ♦ A tzine un discurs o cuvantare etc. 2. Tranz. A da o hotarare o sentintza judecatoreasca; a declara ceva in virtutea autoritatzii cu care este investit. 3. Refl. Ashi spune parerea ashi da avizul; a lua atitudine. Din lat. pronuntiare fr. prononcer.

pronuntza [At: IORGOVICI O. 5/18 / V: (inv) ~tzia ~nuncia / Pzi: pronuntz (inv) ~tzez / E: dupa fr prononcer] 1 vt (C. i. sunete silabe cuvinte sau grupuri de cuvinte) A emite a articula cu ajutorul organelor vorbirii Si: a rosti1. 2 vt (Pex) A spune. 3 vt (Ivr if pronuntzia) A se citi. 4 vt (C. i. cuvantari discursuri etc.) A prezenta prin viu grai unui auditoriu. 5 vr Ashi spune parerea sau intentzia asupra unei probleme. 6 vr Ashi da avizul intro problema. 7 vr A lua atitudine intro problema Si: opina. 8 vt (Jur; c. i. hotarari sentintze etc. judecatoreshti) A decide in urma unor dezbateri shi a comunica in mod public. 9 vt (Jur; c. i. hotarari sentintze etc. judecatoreshti) A declara ceva in virtutea autoritatzii cu care cineva este investit.

PRONUNTZÁ pronúntz vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la sunete silabe cuvinte) A exprima articulat; a rosti a spune. Felul de a pronuntza sunetele vorbirii omeneshti nu este acelashi la diversele popoare. IORDAN L. R. 175. Norocul tau k nai pronuntzat vorba intreaga! EMINESCU N. 70. ◊ Refl. pas. Silaba numim un sunet deplin simplu sau compus... care insa sa se pronuntze cu o scoatere de voce. CREANGA A. 88. ♦ (Cu privire la discursuri cuvintari etc.) A tzine a rosti in fatza unui public. A pronuntzat un discurs. 2. Tranz. (Jur.; cu privire la sentintze hotariri) A face cunoscut a comunica. Preshedintele pronuntza sentintza.Refl. pas. Fig. Iata adevaratul drum care a mers shi merge estetica metafizica. Aici e precizata metoda ei drumul istoric care a mers shi tot aici in citeva cuvinte se pronuntza shi condamnarea ei. GHEREA ST. CR. II 27. 3. Refl. Ashi spune parerea ashi da avizul. Urmeaza sa se constituie o comisiune de medici care sal examineze shi sa se pronuntze. BOGZA A. I. 357. Pentru a doua chestie vezi singur k nu ne puteam pronuntza curat. BALCESCU la GHICA A. 555.

PRONUNTZÁ vb. I. 1. tr. A articula a rosti (sunete silabe cuvinte). ♦ A tzine a rosti (un discurs). 2. tr. refl. (Jur.) A face cunoscut a comunica o sentintza o hotarare etc. 3. refl. Ashi spune parerea; a lua atitudine. [P.i. pronúntz. / < lat. pronuntiare cf. it. pronunziare fr. prononcer].

PRONUNTZÁ vb. I. tr. a articula a rosti (sunete silabe cuvinte). ◊ a tzine a rosti (un discurs). II. tr. refl. (jur.) a decide in urma unor dezbateri a comunica o sentintza o hotarare etc. III. refl. ashi spune parerea; a opina. (< lat. pronuntiare fr. prononcer)

A PRONUNTZÁ pronúntz tranz. 1) (sunete silabe cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a articula. 2) (sentintze hotarari etc.) A declara potrivit prevederilor legii; a aduce la cunoshtintza publicului dupa dezbaterile legale. /<lat. pronuntiare fr. prononcer

A SE PRONUNTZÁ ma pronúntz intranz. Ashi spune parerea; a se rosti. /<lat. pronuntiare fr. prononcer

pronuntzà v. 1. a emite prin graiu a articula neted: a pronuntza vorbe; 2. a rosti: a pronuntza un discurs; 3. a declara cu autoritate: a pronuntza o sentintza; 4. ashi da parerea: nu ma pronuntz.

*pronúntz a á v. tr. (lat. pronuntiare. V. anuntz). Rostesc articulez: a pronuntza un cuvint strain. Rostesc dezvolt: a pronuntza un discurs. Declar bazat pe lege: tribunalu a pronuntzat deciziunea. V. refl. Ma exprim imĭ manifest parerea saŭ intentziunea: el s’a pronuntzat pentru actziune.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

pronuntzá (a ~) vb. ind. prez. 3 pronúntza

pronuntzá vb. ind. prez. 1 sg. pronúntz 3 sg. shi pl. pronúntza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PRONUNTZÁ vb. 1. a articula a emite a rosti. (A ~ deslushit sunetele.) 2. a rosti (inv.) a proforisi. (~ literele pe rand.) 3. a (se) spune. (In Moldova „picior” se ~ „chicior”.) 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. (JUR.) a rosti. (A ~ sentintza.) 7. a rosti a tzine. (A ~ un discurs.) 8. (rar) a se rosti. (Se ~ intro problema.) 9. v. declara.

PRONUNTZA vb. 1. a articula a emite a rosti. (A ~ deslushit sunetele.) 2. a rosti (inv.) a proforisi. (~ literele pe rind.) 3. a (se) spune. (In Moldova se ~ „chicior”.) 4. a articula a grai a rosti a scoate a spune a vorbi a zice (prin Mold.) a bleshti. (Na ~ nici un cuvint la aflarea veshtii.) 5. a exprima a formula a rosti a spune a zice. (A ~ urmatoarea opinie...) 6. (JUR.) a rosti. (A ~ sentintza.) 7. a tzine. (A ~ un discurs.) 8. (rar) a se rosti. (Se ~ intro problema.) 9. a se declara a opina. (Se ~ in favoarea proiectului.)

Intrare: pronuntza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pronuntza
  • pronuntzare
  • pronuntzat
  • pronuntzatu‑
  • pronuntzand
  • pronuntzandu‑
singular plural
  • pronuntza
  • pronuntzatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • pronuntz
(sa)
  • pronuntz
  • pronuntzam
  • pronuntzai
  • pronuntzasem
a II-a (tu)
  • pronuntzi
(sa)
  • pronuntzi
  • pronuntzai
  • pronuntzashi
  • pronuntzaseshi
a III-a (el, ea)
  • pronuntza
(sa)
  • pronuntze
  • pronuntza
  • pronuntza
  • pronuntzase
plural I (noi)
  • pronuntzam
(sa)
  • pronuntzam
  • pronuntzam
  • pronuntzaram
  • pronuntzaseram
  • pronuntzasem
a II-a (voi)
  • pronuntzatzi
(sa)
  • pronuntzatzi
  • pronuntzatzi
  • pronuntzaratzi
  • pronuntzaseratzi
  • pronuntzasetzi
a III-a (ei, ele)
  • pronuntza
(sa)
  • pronuntze
  • pronuntzau
  • pronuntzara
  • pronuntzasera
pronuncia
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
pronuntzia
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

pronuntza, pronuntzverb

  • 1. tranzitiv A emite a rosti sunete silabe cuvinte propozitzii fraze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Felul de a pronuntza sunetele vorbirii omeneshti nu este acelashi la diversele popoare. IORDAN L. R. 175. DLRLC
    • format_quote Norocul tau k nai pronuntzat vorba intreaga! EMINESCU N. 70. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Silaba numim un sunet deplin simplu sau compus... care insa sa se pronuntze cu o scoatere de voce. CREANGA A. 88. DLRLC
    • 1.1. A tzine un discurs o cuvantare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A pronuntzat un discurs. DLRLC
  • 2. tranzitiv A da o hotarare o sentintza judecatoreasca; a declara ceva in virtutea autoritatzii cu care este investit. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote Preshedintele pronuntza sentintza. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv figurat Iata adevaratul drum care a mers shi merge estetica metafizica. Aici e precizata metoda ei drumul istoric care a mers shi tot aici in citeva cuvinte se pronuntza shi condamnarea ei. GHEREA ST. CR. II 27. DLRLC
  • 3. reflexiv Ashi spune parerea ashi da avizul; a lua atitudine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: opina
    • format_quote Urmeaza sa se constituie o comisiune de medici care sal examineze shi sa se pronuntze. BOGZA A. I. 357. DLRLC
    • format_quote Pentru a doua chestie vezi singur k nu ne puteam pronuntza curat. BALCESCU la GHICA A. 555. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.