PROHÓD, prohoduri, s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă și cântările oficiale făcute în Vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Hristos. – Din sl. provodŭ.

prohod sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 43^v/24 / V: (îrg) ~ovod / Pl: ~oade, ~uri / E: slv проводъ] 1 Slujbă religioasă la înmormântările creștine. 2 (Pgn) Înmormântare. 3 Slujbă religioasă făcută în Vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Hristos. 4 (Reg) Slujbă religioasă oficiată la fiecare oprire din cursul ducerii mortului la groapă.

PROHÓD, prohoduri, s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Cristos. – Din sl. provodŭ.

PROHÓD s. n. 1. Slujba înmormîntării la creștini. Prohodul tuturor popilor din lume desigur n-ar fi fo-st așa de plicticos, așa de nesuferit ca explicarea înceată și monotonă a acestui savant. PĂUN-PINCIO, P. 111. Un arhiereu încongiurat de un numeros cler slujea prohodul. NEGRUZZI, S. I 254. ♦ Slujba și cîntările care se fac în vinerea paștilor la denie. Vineri, cînd s-a slujit prohodul, el, din toate glasurile care au cîntat... a simțit limpede doar glasul ei. CAMIL PETRESCU, O. nII 77. 2. Înmormîntare. Un cortej de prohod s-arată în vîrful scării pe a căria trepte se întinde încet, coborîndu-se. NEGRUZZI, S. III 379.

PROHÓD ~uri n. 1) (la creștini) Slujbă religioasă făcută la înmormântări. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt; înmormântare. 3) Slujbă religioasă oficială în vinerea Paștelui. /<sl. provodu

prohod n. 1. slujba îngropăciunii, rugăciunea morților: fără popă nici prohod POP.; 2. prohodul Domnului Isus Hristos ce se cântă Vinerea mare la priveghere: să cânte prohodul în Sf. Vineri NEGR. [Slav. PROVODŬ, înmormântare].

prohód n., pl. urĭ, oade (vechĭ provod, d. vsl. pro-vodŭ, trecere, acompaniere, înmormîntare, prohodŭ, trecere; rus. próvody, convoĭ, suită, sîrb. provod, suită, cortegiŭ. V s’a prefăcut în h ca și’n pohod, pohoĭ. V. iz-vod, pod-hod, vo-hod). Slujba îngropăcĭuniĭ, serviciŭ funebru. Cîntecele care se cîntă în onoarea luĭ Hristos la denia din Vinerea patimilor. – În Buc. și prăhod, trecere (Șez. 34, 74).

provod sn vz prohod

provód, V. prohod.

prohód s. n., pl. prohóduri

prohód s. n., pl. prohóduri/prohoáde

PROHÓD s. (BIS.) prohodire, prohodit. (~ul mortului, înainte de îngropare.)

PROHÓD s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.

PROHOD s. (BIS.) prohodire, prohodit. (~ mortului, înainte de îngropare.)

prohod s. v. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE.

prohód (prohóduri), s. n. – Slujba morților. Sl. provodŭ „moarte”, prochodŭ „moarte” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 297). – Der. prohodi, vb. (a face slujba morților; a îngropa), din sl. prochoditi.

prohód, prohoduri, s.n. – (bis.) Slujbă religioasă, creștină, de înmormântare. – Din sl. provodǔ „înmormântare, moarte” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

prohód, prohoduri și prohoade s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare, prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor în amintirea morții lui Iisus Hristos. ♦ (Reg.) Slujbă religioasă oficiată la fiecare oprire din cursul ducerii mortului la groapă. ♦ Prohodul Domnului = carte bisericească de ritual care cuprinde slujba din vinerea Paștilor. – Din sl. provodŭ.

a-i cânta (cuiva) prohodul expr. (intl.) 1. a complota împotriva cuiva; a pune la cale asasinarea cuiva. 2. a omorî (pe cineva), a ucide (pe cineva).