prohód, prohoduri și prohoade s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare, prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor în amintirea morții lui Iisus Hristos. ♦ (Reg.) Slujbă religioasă oficiată la fiecare oprire din cursul ducerii mortului la groapă. ♦ Prohodul Domnului = carte bisericească de ritual care cuprinde slujba din vinerea Paștilor. – Din sl. provodŭ.