6 definiții pentru probat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. III, 118 / Pl: ~ați, ~e / E: proba] 1 Care a fost încercat, verificat Si: (îvr) probăit. 2 (Pex; d. oameni) Experimentat. 3 Care a fost dovedit Si: arătat, demonstrat, evidențiat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
probát adj. m., pl. probáți; f. sg. probáta, pl. probáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROBÁT adj. 1. v. verificat. 2. v. dovedit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROBAT adj. 1. încercat, verificat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. adeverit, confirmat, demonstrat, dovedit, verificat. (Ce ți-am spus e lucru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
EXCEPTIO REGULAM PROBAT (lat.) excepția întărește regula – Proverb latin.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
probat, probatăadjectiv
- 1. Experimentat, probăluit, verificat, încercat. DEX '09 DEX '98sinonime: experimentat probăluit verificat încercat
etimologie:
- proba DEX '09 DEX '98