5 definiții pentru confirmat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
confirmát1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: confirma] 1-6 Confirmare (1-6).
confirmat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: confirma] 1 Definitivat într-o situație. 2 Atestat. 3 (Jur; d. o sentință) întărit. 4 (Îbre) Care a fost supus confirmației (5). 5 (Spt) Încadrat într-un barem.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFIRMÁT adj. 1. (JUR.) consacrat, consfințit, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Măsură, lege ~.) 2. v. dovedit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONFIRMAT adj. 1. (JUR.) consacrat, consfințit, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Măsură, lege ~.) 2. adeverit, demonstrat, dovedit, probat, verificat. (Ce ți-am spus e lucru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Confirmat ≠ infirmat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: confirmat
confirmat adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)