verificat ~a a [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~atzi ~e / E: verifica] 1 A carui exactitate a fost confirmata prin confruntare cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite in prealabil. 2 A carui autenticitate a fost constatata. 3 Care a fost supus unui control pentru a constata daca corespunde realitatzii scopului cerintzelor calitatzii anumitor date etc. 4 (D. oameni) Care a fost supus unei verificari (7) (profesionale). 5 Experimentat² (2). 6 (Pex) Demn de incredere.

verificat a adj. 1 Care a fost supus unei cercetari unui control unei examinari unei probe. Ishi bazeaza studiul pe fapte certe shi verificate. 2 A carui valoare calitate a fost cercetata examinata (prin confruntare cu faptele printrun control al coerentzei interne etc.) pentru a confirma k adevarat just exact. Marca fabricii este de o calitate verificata. ♦ A carui autenticitate corectitudine a fost constatata confirmata sau stabilita. 3 (despre oameni) Cu experientza priceput incercat. ♦ Ext. Capabil demn de incredere. Un prieten verificat. • pl. tzi te. /v. verifica.

VERIFICÁT A verificatzi te adj. Supus unei cercetari unui control unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experientza incercat; p. ext. capabil.

VERIFICÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A VERIFICA. 2) fig. (despre persoane) Care are multa experientza de viatza. /v. a verifica

VERIFICÁT adj. 1. incercat probat (inv.) probaluit prubuit. (Motor ~.) 2. controlat revizuit. (Un calcul ~.) 3. v. revizuit. 4. v. dovedit.

VERIFICAT adj. 1. incercat probat (inv.) probaluit prubuit. (Motor ~.) 2. controlat revizuit. (Un calcul ~.) 3. controlat revazut revizuit. (Text ~.) 4. adeverit confirmat demonstrat dovedit probat. (Ce tziam spus e lucru ~.)