PRINCIPÁT principate s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „romane” sau „dunarene”) TZara Romaneasca shi Moldova impreuna inainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (In Roma antica) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfarshitul razboaielor civile. [Var.: (inv.) printzipát s. n.] Din fr. principat lat. principatus.

principat sn [At: (a. 1773) IORGA S. D. VII 40 / V: (inv) ~ntzip~ / Pl: ~e (inv) ~uri / E: lat principatus] 1 Teritoriu guvernat de un suveran care poarta numele de principe¹ (1). 2 (Lpl; determinat prin „romane” „dunarene” etc.) Nume sub care erau cunoscute impreuna TZara Romaneasca shi Moldova inainte de unirea din 1859. 3 Demnitate de principe¹ (1). 4 Oranduire de stat din Roma antica instituita de August care concentra in mana imparatului puterea militara civila shi religioasa.

PRINCIPÁT principate s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin „romane” sau „dunarene”) Nume purtat de TZara Romaneasca shi Moldova in perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe. [Var.: (inv.) printzipát s. n.] Din fr. principat lat. principatus.

PRINCIPÁT principate s. n. 1. TZara sau regiune autonoma condusa de un principe sau de un voievod. ♦ (La pl. uneori determinat prin «romine» sau «dunarene») Cele doua tzari romineshti Muntenia shi Moldova inainte de Unire. In trecerea sa prin Principate generalul Kiselef studie istoria shi situatzia generala a Principatelor. BOLINTINEANU O. 253. 2. Demnitatea de principe (2). Varianta: (invechit) printzipát (RUSSO S. 73) s. n.

PRINCIPÁT s.n. 1. Demnitatea de principe. 2. Regim politic in primele doua secole ale Imperiului roman cu un imparat care ishi impartzea autoritatea cu senatul de origine republicana. 3. Domnia unui imparat roman. 4. Stat condus de un principe. [Var. printzipat s.n. / cf. fr. principat lat. principatus].

PRINCIPÁT s. n. 1. regim politic in primele doua secole ale Imperiului Roman cu un imparat care ishi impartzea autoritatea cu senatul de origine republicana. 2. domnia unui imparat roman. 3. teritoriu condus de un principe. 4. demnitatea de principe; timpul in care se exercita. (< fr. principat lat. principatus)

PRINCIPÁT ~e n. 1) Stat guvernat de un principe. 2) Demnitatea de principe. /<fr. principat lat. principatus

principat n. tzara guvernata de un principe.

*principát n. pl. e (lat. principatus). TZara guvernata de un principe: fostu principat al Muntenegruluĭ. La vechiĭ Romanĭ demnitatea imperiala: principatu luĭ Aŭgust.

printzipat sn vz principat

PRINTZIPÁT s.n. v. principat.

PrincipateleUnite n. pl. numele ce luara Muntenia shi Moldova dupa Conventziunea din Paris (1858) cand cele doua tzari fura puse sub suzeranitatea Portzii shi garantzia colectiva a Puterilor europene. Aceasta stare de lucruri dura pana in 1862 cand tzarilesurori se intrunira in Principatul Romaniei cu cap. Bucureshti.

Waldeck (principatul de) n. Stat in Germania cu cap. Arolsen: 58.000 loc.

principát s. n. pl. principáte

principát s. n. pl. principáte

PRINCIPÁT (< lat.) s. n. 1. (In Roma antica) Sistem de guvernare instaurat de August la sfarshitul razboaielor civile. Denumit shi imperiu sau imperiul timpului p. a durat intre anii 27 i. Hr. shi 285 d. Hr. fiind inlocuit de o noua forma de guvernare dominat instaurata de Diocletzian. Epoca p. se caracterizeaza prin participarea Senatului la conducerea statului caracterul electiv shi limitat in timp al magistraturii supreme shi prin netransmiterea ereditara a demnitatzii imperiale. 2. Teritoriu condus de un suveran care poarta titlu de principe. ♦ (La pl. de obicei determinat prin „romane” sau „dunarene”) TZara Romaneasca shi Moldova impreuna inainte de Unirea din 1859. 3. Demnitatea de principe.

FOAIE SATEASCA A PRINCIPATULUI MOLDOVA prima publicatzie romaneasca adresata cititorilor de la sate. A aparut la Iashi intre 1839 shi 1851. Redactori: Gh. Asachi M. Kogalniceanu shi C. Rolla.

PRINCIPATELE UNITE denumirea oficiala a statului rezultat din unirea Moldovei cu TZara Romaneasca intre 1859 shi 1862 (cand a fost adoptat numele de Romania).