PRINCIPÁT (< lat.) s. n. 1. (In Roma antica) Sistem de guvernare instaurat de August la sfarshitul razboaielor civile. Denumit shi imperiu sau imperiul timpului p. a durat intre anii 27 i. Hr. shi 285 d. Hr. fiind inlocuit de o noua forma de guvernare dominat instaurata de Diocletzian. Epoca p. se caracterizeaza prin participarea Senatului la conducerea statului caracterul electiv shi limitat in timp al magistraturii supreme shi prin netransmiterea ereditara a demnitatzii imperiale. 2. Teritoriu condus de un suveran care poarta titlu de principe. ♦ (La pl. de obicei determinat prin „romane” sau „dunarene”) TZara Romaneasca shi Moldova impreuna inainte de Unirea din 1859. 3. Demnitatea de principe.