PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus.