5 definitzii pentru prilejuit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PRILEJUÍ prilejuiesc vb. IV. Tranz. A permite a da ocazia a ingadui sa se faca sa se intample etc. ceva; a favoriza; a da nashtere a produce a cauza a pricinui a prileji. ♦ Refl. impers. A i se intampla cuiva ceva a i se ivi o ocazie. Prilej + suf. ui.
A PRILEJUÍ ~iésc tranz. (sentimente trairi actziuni etc.) A face sa se produca printrun prilej. Mi sa ~it o calatorie. /prilej + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
prilejuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. prilejuiésc imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. prilejuiásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PRILEJUÍ vb. 1. a ingadui a permite. (Intalnirea a ~ un util schimb de opinii.) 2. (rar) a ocaziona. (Aceasta imprejurare a ~ intalnirea lor.) 3. v. starni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PRILEJUÍ vb. v. intampla nimeri potrivi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
prilejui, prilejuiescverb
- 1. A da ocazia a ingadui sa se faca sa se intample etc. ceva; a da nashtere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Romanul care a prilejuit lovitura insa il citise. AGIRBICEANU S. P. 247. DLRLC
- Venise sa vada pe mindrul fecior cel prilejise norocul. SHEZ. IX 117. DLRLC
- 1.1. A i se intampla cuiva ceva a i se ivi o ocazie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- I se prileji aceeashi nenorocire ce intimpina vestitul biruitor de la Canne. HASDEU I. V. 189. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prilej + sufix ui. DEX '98 DEX '09