5 definiții pentru prilejuit
Explicative DEX
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.
A PRILEJUÍ ~iésc tranz. (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A face să se producă printr-un prilej. Mi s-a ~it o călătorie. /prilej + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
prilejuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejuiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
PRILEJUÍ vb. 1. a îngădui, a permite. (Întâlnirea a ~ un util schimb de opinii.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întâlnirea lor.) 3. v. stârni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRILEJUÍ vb. v. întâmpla, nimeri, potrivi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
prilejui, prilejuiescverb
- 1. A da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a da naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. DLRLC
- Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. DLRLC
- 1.1. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prilej + sufix -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.