prelungire sf [At: (a. 1773) GCR II 431 / V: preal~ / Pl: ~ri / E: prelungi] 1 Durata mai mare in timp. 2 Amanare. 3 Timp acordat cuiva peste un anumit termen initzial stabilit. 4 (Inv; ilav) Fara (de) ~ Numaidecat. 5 Lungire. 6 (Ccr) Parte a unui obiect care constituie o extindere in spatziu o continuare a lui. 7 (Ilpp) In ~a Langa.

PRELUNGÍRE prelungiri s. f. Actziunea de a (se) prelungi shi rezultatul ei; intindere lungire (in spatziu sau in timp). Era o casa la marginea satului invelita cu tzigla shi in afara spre drum cu prelungire de acoperish joasa shi facuta din tabla. PREDA I. 133. Dupa vegetatzia orientala shi infatzisharea solului insula aceasta apare k o prelungire a Asiei. BART S. M. 48. Partash la prelungirea flacarii care pilpiia in candela hirbuita de lut. ANGHEL PR. 53. ♦ Acordare a unui nou termen final;. durata mai lunga a unei actziuni a unei stari a unui fapt; timpul acordat peste un anumit termen. Prelungirea unui concediu. ♦ (Invechit) Intirziere taraganare. Daca tzie vorba asha striga Moartea suparata de prelungirea lui tzioi arata eu. NEGRUZZI S. I 91.

PRELUNGÍRE ~i f. 1) v. A PRELUNGI shi A SE PRELUNGI. 2) Parte adaugata (in spatziu shi timp) a ceva. ~ea adunarii. ~ea unei paduri. 3) Perioada de timp acordata pentru indeplinirea unui act peste un anumit termen initzial stabilit. /v. a (se) prelungi

prelungire f. 1. continuarea unei portziuni de intindere; 2. timpul ce se adaoga la durata unui lucru: prelungirea termenului.

prelungíre f. Actziunea de a prelungi. Lucru prelungit: aceasta strada e o prelungire a celeĭlalte.

prealungire sf vz prelungire

prelungíre s. f. g.d. art. prelungírii; pl. prelungíri

prelungíre s. f. → lungire

PRELUNGÍRE s. 1. v. intindere. 2. continuare. (Gardul se afla in ~ zidului.) 3. intindere lungire. (~ petrecerii pana in zori.) 4. amanare pasuire. (~ scadentzei.) 5. innoire. (~ autorizatziei.)

PRELUNGIRE s. 1. intindere lungire. (~ shirului pina departe.) 2. continuare. (Gardul se afla in ~ zidului.) 3. intindere lungire. (~ petrecerii pina in zori.) 4. aminare pasuire. (~ obligatziei cuiva.) 5. innoire. (~ autorizatziei.)

Prelungire ≠ scurtare