prelungire sf [At: (a. 1773) GCR II, 431 / V: preal~ / Pl: ~ri / E: prelungi] 1 Durată mai mare în timp. 2 Amânare. 3 Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 4 (Înv; îlav) Fără (de) ~ Numaidecât. 5 Lungire. 6 (Ccr) Parte a unui obiect care constituie o extindere în spațiu, o continuare a lui. 7 (Îlpp) În ~a Lângă.

PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei; întindere, lungire (în spațiu sau în timp). Era o casă la marginea satului, învelită cu țiglă și în afară, spre drum, cu prelungire de acoperiș, joasă și făcută din tablă. PREDA, Î. 133. După vegetația orientală și înfățișarea solului, insula aceasta apare ca o prelungire a Asiei. BART, S. M. 48. Părtaș la prelungirea flăcării care pîlpîia în candela hîrbuită de lut. ANGHEL, PR. 53. ♦ Acordare a unui nou termen final;. durată mai lungă a unei acțiuni, a unei stări, a unui fapt; timpul acordat peste un anumit termen. Prelungirea unui concediu. ♦ (Învechit) Întîrziere, tărăgănare. Dacă ți-e vorba așa, strigă Moartea supărată de prelungirea lui, ți-oi arăta eu. NEGRUZZI, S. I 91.

PRELUNGÍRE ~i f. 1) v. A PRELUNGI și A SE PRELUNGI. 2) Parte adăugată (în spațiu și timp) a ceva. ~ea adunării. ~ea unei păduri. 3) Perioadă de timp acordată pentru îndeplinirea unui act peste un anumit termen inițial stabilit. /v. a (se) prelungi

prelungire f. 1. continuarea unei porțiuni de întindere; 2. timpul ce se adaogă la durata unui lucru: prelungirea termenului.

prelungíre f. Acțiunea de a prelungi. Lucru prelungit: această stradă e o prelungire a celeĭ-lalte.

prealungire sf vz prelungire

prelungíre s. f., g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíri

prelungíre s. f. → lungire

PRELUNGÍRE s. 1. v. întindere. 2. continuare. (Gardul se află în ~ zidului.) 3. întindere, lungire. (~ petrecerii până în zori.) 4. amânare, păsuire. (~ scadenței.) 5. înnoire. (~ autorizației.)

PRELUNGIRE s. 1. întindere, lungire. (~ șirului pînă departe.) 2. continuare. (Gardul se află în ~ zidului.) 3. întindere, lungire. (~ petrecerii pînă în zori.) 4. amînare, păsuire. (~ obligației cuiva.) 5. înnoire. (~ autorizației.)

Prelungire ≠ scurtare