prelungire sf [At: (a. 1773) GCR II 431 / V: preal~ / Pl: ~ri / E: prelungi] 1 Durata mai mare in timp. 2 Amanare. 3 Timp acordat cuiva peste un anumit termen initzial stabilit. 4 (Inv; ilav) Fara (de) ~ Numaidecat. 5 Lungire. 6 (Ccr) Parte a unui obiect care constituie o extindere in spatziu o continuare a lui. 7 (Ilpp) In ~a Langa.