13 definiții pentru preceptor
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
preceptor1 sm [At: HELIADE, D. J. 103/23 / A și: precep~ / Pl: ~i / E: fr précepteur, lat praeceptor] (Înv) Persoană angajată într-o familie bogată, pentru educarea și instruirea unui copil sau a unui tânăr Si: educator, meditator, pedagog.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRECÉPTOR, preceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu educația și instrucția particulară a unui copil sau a unui tînăr. Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRECEPTÓR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRECEPTÓR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PRECEPTÓR ~i m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
preceptor m. cel însărcinat cu instrucțiunea particulară a unui tânăr.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRECEPTÓR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tânăr.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tînăr.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: preceptor, preceptor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
preceptor, preceptorisubstantiv masculin preceptoare, preceptoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). DEX '09 DLRLC DN
- Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67. DLRLC
-
etimologie:
- précepteur DEX '09 DEX '98 DN
- praeceptor DEX '09 DEX '98 DN