PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). 3. (Muz.) Preludiu. [Pr.: pre-am.-] – Din fr. préambule.

preambul sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~blu / P: pre-am~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr préambule] 1 Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri etc., în care de obicei sunt expuse rezumativ probleme ce vor fi dezvoltate ulterior Si: introducere. 2 (Pex; rar) Prefață. 3 (Pgn) Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 4 Parte introductivă a unui act important, a unei legi sau a unui tratat internațional, în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc.

PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambule.

PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sînt expuse lucruri ce trebuie cunoscute înainte de a se intra în fondul chestiunii; introducere, precuvîntare, prefață, cuvînt înainte. Bănuiam că vorbele acestea erau numai un preambul. SADOVEANU, A. L. 169. Fără nici un preambul, am atacat problema care simțeam că nu poate fi amînată. IBRĂILEANU, A. 35. Nicolae Alexandru Nicolescu... vine într-o zi la mine și, fără nici un preambul, îmi zice. am venit să-ți aduc 15000 de lei... de cari dispune cum crezi. GHICA, S. A. 158. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care îi lămurește utilitatea sau necesitatea sau prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). Preambulul [proiectului de constituție] deschide îndată orizonul național. RUSSO, S. 121. – Pronunțat: pre-am-.

PREAMBÚL s.n. Partea introductivă a unui discurs, a unei scrieri etc.; exordiu. ♦ Introducerea la un act, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc. [< fr. préambule, cf. lat. preambulus].

PREAMBÚL s. n. 1. parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, lucrări muzicale etc.; exordiu. ◊ ceea ce constituie partea premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. introducere la o lege, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive. (< fr. préambule)

PREAMBÚL ~uri n. 1) Parte introductivă a unui discurs, a unei lucrări sau a unui document. 2) fig. Moment care precedă o acțiune. [Sil. pre-am-] /<fr. préambule

preambul n. 1. discurs preliminar; 2. considerațiuni ce preced un proiect de lege.

*preámbul (ea 2 silabe) n., pl. e și urĭ (lat. prae-ámbulum, d. prae, înainte, și ambulare, a umbla. V. prealabil). Discurs preliminar, introducere: fără nicĭ un preambul, a intrat în subĭect.

preamblu sn vz preambul

preambúl (pre-am-) s. n., pl. preambúluri

preambúl s. n. (sil. pre-am-), pl. preambúluri

preambul (e-a), pl. preambuluri

preambul, -le.

PREAMBÚL s. introducere, preliminarii (pl.). (Fără nici un ~, a atacat problema.)

PREAMBÚL s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.

PREAMBUL s. introducere, preliminarii (pl.). (Fără nici un ~ a atacat problema.)

preambul s. v. CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAȚĂ.

preambul, introducere (2) (ca parte de ciclu (I, 2) în muzica instrumentală), cu sau fără legătură tematică, cu restul lucrării muzicale.