PRELIMINÁR A (1) preliminarii s. n. (2) preliminari e adj. 1. S. n. (La pl.) Actziune premergatoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapa dintro competitzie sportiva in care sunt selectzionate echipele sau sportivii participantzi la faza finala a competitziei. ♦ Parte introductiva generala (a unui tratat internatzional a unei conventzii); preambul. 2. Adj. Care preceda o actziune un fapt; premergator; care serveshte k introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu ie adj.] Din fr. préliminaire.

preliminar ~a [At: AR (1829) 76²/16 / V: ~iu ~ie / Pl: (13) ~i shi (rar) ~nari ~e (46) ~i ~e / E: fr préliminaire] 1 sn (Lpl) Actziune premergatoare Si: preparative. 2 sn (Spc) Parte introductiva generala a unui tratat internatzional a unei conventzii etc. Si: preambul. 3 sn (Pgn) Introducere. 4 a Care preceda o actziune un fapt Si: (rar) pregatitor prejudicial (inv) precuvantator. 5 a Care serveshte k introducere la ceva Si: (rar) pregatitor prejudicial (inv) precuvantator. 6 a Prealabil. 7 av In mod preliminar Si: (ivr) preliminariamente. 8 snp (If preliminarii) Etapa competitzionala in care sunt selectzionatzi participantzii pentru faza finala a unei intreceri sportive.

PRELIMINÁR A (1) preliminarii s. n. (2) preliminari e adj. 1. S. n. (Astazi la pl.) Actziune premergatoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapa dintro competitzie sportiva in care sunt selectzionate echipele sau sportivii participantzi la faza finala a competitziei. ♦ Parte introductiva generala (a unui tratat internatzional a unei conventzii); preambul. 2. Adj. Care preceda o actziune un fapt; premergator; care serveshte k introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu ie adj.] Din fr. préliminaire.

PRELIMINÁR ¹ preliminare shi preliminarii s. n. (Azi numai la pl.) Actziune premergatoare introducere la ceva; preparative. [Cocoshul salbatic] se cufunda in deliciul inshelator al preliminariilor dragostei. SADOVEANU V. F. 45. Toata redactziunea romina shi mai ales a hrisovului ce serva de preliminar legilor. ODOBESCU S. I 273. ♦ Partea introductiva generala (a unui tratat internatzional a unei conventzii); preambul. Itzi voi insemna aci preliminarul shi concluzia. GHICA A. 300. Varianta: (invechit) preliminára preliminari (BOLINTINEANU O. 253 GHICA A. 148) s. f.

PRELIMINÁR A adj. Care preceda o actziune un fapt (servind pentru lamurirea shi pentru ushurarea intzelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce serveshte k baza la o intzelegere; preparative. [Pl. re rii var. preliminariu ie adj. / < fr. préliminaire cf. lat. prae inainte limen prag].

PRELIMINÁR A I. adj. care preceda sau pregateshte o actziune un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapa competitzionala in care sunt selectzionatzi participantzii pentru faza finala a unei intreceri sportive. (< fr. préliminaire)

preliminar a. care precede obiectul principal: observatziuni preliminare. ║ n. ceeace precede obiectul principal: preliminare de pace.

*preliminár a adj. (lat. praeliminaris d. prae inainte shi limen liminis prag). Care precede preparind obĭectu principal: notziunĭ preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare preparativele: preliminarele paciĭ. Adv. In mod preliminar. Sin. cu prealabil.

PRELIMINÁRA s. f. v. preliminar¹.

PRELIMINÁRII n. pl. Ansamblu de operatzii preliminare; preparative. /<fr. préliminaire

preliminárii s. n. pl. art. prelimináriile (rii)

preliminárii s. n. pl. art. prelimináriile (sil. rii)

PRELIMINÁRII s. pl. 1. v. preparative. 2. v. introducere.

PRELIMINARII s. pl. introducere preambul. (Fara ~ a atacat problema.)