PORTARÉL portarei s. m. 1. Functzionar insarcinat cu executarea sentintzelor judecatoreshti. 2. Slujbash domnesc subordonat portarului (2). Portar + suf. el.

portarel sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX 331 / V: (reg) ~tarau ~eu pur~ / Pl: ~ei / E: portar + el] 12 (Reg; shhp) Portar (2) (tanar). 3 (Spc) Fiecare dintre feciorii care in ceremonialul nuntzii tzaraneshti inchid poarta¹ (1) curtzii unde este nunta shi nu permit ieshirea tinerilor casatoritzi decat dupa ce aceshtia platesc o despagubire. 4 (Inv) Slujbash domnesc subordonat portarului (2). 5 (Inv) Functzionar insarcinat cu indeplinirea unor acte de procedura shi cu executarea hotararilor judecatoreshti Si: (reg) portar (2).

PORTARÉL portarei s. m. 1. Functzionar insarcinat cu executarea unei sentintze judecatoreshti. 2. Slujbash domnesc subordonat portarului (2). Portar + suf. el.

PORTARÉL portarei s. m. 1. (Ieshit din uz) Executor judecatoresc. Chiar in ziua aceea omul a venit cu un portarel de la tribunal shi cu o trasura. PAS Z. I 243. 2. (Invechit) Slujbash domnesc subordonat portarului (3). Din larguri de paluta ies patru portarei. Au coifuri au ceaprazuri au sulitza la ei. COSHBUC P. II 194.

PORTARÉL ~i m. 1) ist. Slujbash la curtea domneasca subordonat portarului. 2) Functzionar care executa sentintzele judecatoreshti. /portar + suf. ~el

portarel m. functzionar public insarcinat cu notificarea actelor de justitzie shi cu executarea sentintzelor. [Lit. mic portar sau ushier].

portarél m. pl. eĭ (dim. d. portar). Vechĭ. Functzionar supt portaru cel mare. Azĭ. Functzionar public care notifica actele justitziiĭ shi executa sententzele judiciare (e asimilat cu magistratziĭ).

portarau sm vz portarel

portareu sm vz portarel

purtarel sm vz portarel

portarél s. m. pl. portaréi art. portaréi

portarél s. m. pl. portaréi art. portaréi

PORTARÉL s. (JUR.) (reg.) portar (Transilv.) pristav.

PORTAREL s. (JUR.) (reg.) portar (Transilv.) pristav.