POMÓSTINĂ, pomostine, s. f. (Reg.) Parte a carului sau a căruței formată din câteva scânduri alăturate, care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului. [Var.: pomóștină s. f.] – Din ucr. pomostyna.

pomostină sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 46^v/25 / V: (reg) ~meș~, ~oft~^[1], ~in s, ~oșt~ (A și: pomostină) / Pl: ~ne / E: ucr помостина] 1 (Înv) Pardoseală din lespezi. 2 (Mun) Grup de scânduri alăturate care se reazemă pe dricul dinainte și dinapoi, peste osiile carului sau ale căruței Si: (reg) pod¹, pomoșnie. 3 (Mol; pex) Fiecare dintre aceste scânduri. 4 (Reg; îs) Car cu ~ Cotigă. 5 (Reg) Loitră la car sau la căruță. 6 (Mol) Scară la iesle Si: (reg) șireglă. corectată

POMÓSTINĂ, pomostine, s. f. (Reg.) Parte a carului sau a căruței formată din mai multe scânduri alăturate, care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului. [Var.: pomóștină s. f.] – Din ucr. pomostyna.

POMÓSTINĂ, pomostine, s. f. (Mold.) Podul sau fundul carului, format din cîteva scînduri alăturate; podea. (Atestat în forma pomoștină) Numai iată că dă de secure, de-o funie și de un sfredeleac, pe pomoștină căruței. CREANGĂ, O. A. 127. – Variantă: pomoștină s. f.

POMÓSTINĂ ~e f. reg. Fund al unui car sau al unei căruțe. /<ucr. pomostyna

pomóstină f., pl. ĭ (rut. pomóstina, pardoseală. V. pomost). Est. Vechĭ. Pardoseală, paviment. Azĭ. Scîndurile care formează podu caruluĭ. – Și pomóștină (grș. de tip.?) și pomestrie.

pomeștină sf vz pomostină

pomoftină sf vz pomostină

pomostin s vz pomostină

pomoștină sf vz pomostină

pomoștină f. Mold. scândură din podul carului: dă de o săcure pe pomoștina căruței CR. [Rus. POMOSTŬ, scândură].

pomóstină (reg.) s. f., g.-d. art. pomóstinei; pl. pomóstine

pomóstină s. f., g.-d. art. pomóstinei; pl. pomóstine

POMÓSTINĂ s. v. dușumea, pardoseală, pod, podea, scândură.

pomostină s. v. DUȘUMEA. PARDOSEALĂ. POD. PODEA. SCÎNDURĂ.