POLITZA² politze s. f. 1. (Fin.) Act prin care o persoana dispune debitorului ei sa plateasca o suma de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trata. ♦ Politza in alb = politza² (1) care nu figureaza numele beneficiarului. ◊ Expr. A plati (cuiva) politza = a se razbuna (pe cineva). 2. (In sintagma) Politza de asigurare = document emis de catre un asigurator prin care se certifica incheierea unui contract de asigurare. Din it. polizza.

politza² sf [At: N. COSTIN ap. LET. II 97/29 / Pl: ~tze (ivp) ~tzi / E: ngr πόλιτσα it polizza] 1 (Fin) Act prin care creditorul dispune k debitorul sau sa plateasca o suma de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia la data shi locul stabilit Si: cambie trata (inv) obliga sinet (gmi) vecsel. 2 (Is) ~ in alb Politza (1) care nu figureaza numele beneficiarului. 3 (Fam; ilv) A plati (cuiva) ~tza (sau o ~) A se razbuna. 4 (Rar; ie) A face (pe cineva) ~ A trimite pe cineva de la unul la altul. 5 (Is) ~ de incarcare Document care insotzeshte transportul marfurilor pe apa Si: conosament. 6 (Is) ~ de asigurare Document al unei institutzii de asigurare prin care aceasta certifica incheierea shi conditziile unui contract de asigurare a vietzii a bunurilor cuiva. 7 (Reg) Libret de economii.

PÓLITZA² politze s. f. 1. (In sistemul financiar) Act prin care o persoana dispune debitorului ei sa plateasca o suma de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trata. ◊ Politza in alb = politza² (1) care nu figureaza numele beneficiarului. ◊ Expr. A plati (cuiva) politza = a se razbuna (pe cineva). 2. (In sintagma) Politza de asigurare = document emis de catre o institutzie de asigurare prin care aceasta certifica incheierea unui contract de asigurare a vietzii sau a bunurilor materiale ale cuiva. Din it. polizza.

PÓLITZA² politze s. f. 1. (In sistemul financiar capitalist) Cambie. Navea chef de vorba azi: doua politze protestate. AGIRBICEANU S. P. 138. Politza cerealistului o avea in buzunar cu scadentza pentru miine. REBREANU R. I 46. Am trebidt sa iau o datorie a lui pe seama mea shi sa dau politza k sa nul inchiza. BALCESCU la GHICA A. 538. ◊ Expr. A plati (cuiva) politza = a se razbuna (pe cineva). 2. (In expr.) Politza de asigurare = contract incheiat de cineva cu o societate de asigurare shi cuprinzind drepturile shi obligatziile partzilor contractante.

PÓLITZA s. f. 1. trata. 2. ~ de asigurare = act prin care se incheie o asigurare; a plati (cuiva) o ~ = a razbuna. (< it. polizza)

PÓLITZA² ~e f. 1) fin. Act financiar in baza caruia debitorul este obligat la ordinul creditorului sa plateasca beneficiarului o suma de bani la un anumit termen; vecsel. ◊ ~ in alb politza care nu este indicat numele beneficiarului. A plati cuiva o ~ a se razbuna pe cineva. 2): ~ de asigurare document prin care se confirma incheierea unui contract de asigurare. [G.D. politzei] /<it. polizza

politza f. 1. bilet prin care se obliga cineva a plati o suma la termenul prescris; 2. contract prin care o societate de asigurare se indatoreshte a indemniza de o paguba eventuala. [It. POLIZZA printr’un intermediar grec modern].

2) pólitza f. pl. e (ngr. pólitza d. it. pólizza politza care vine d. gr. apódeixis proba; pv. cat. polissa fr. police sp. póliza). Hirtie pin care te obligĭ sa plateshtĭ cuĭva o suma anumita de banĭ la un termin fix in schimbu unuĭ serviciŭ care tzi la facut (imprumut asigurare marfa pe credit sh. a.). Se zice shi bilet la ordin cambie shi trata. V. bilet.

pólitza s. f. g.d. art. pólitzei; pl. pólitze

pólitza (mobila act) s. f. g.d. art. pólitzei; pl. pólitze

PÓLITZA s. cambie trata (inv.) obliga sinet (germanism inv.) vecsel.

POLITZA s. (FIN.) cambie trata (inv.) obliga sinet (germanism inv.) vecsel.

pólitza (pólitze) s. f. 1. Cambie trata; ordin de plata. 2. Contract de asigurare. Mr. politza pulitza. It. polizza prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528).

a avea o politza de platit cuiva expr. a urmari sa se razbune pe cineva