12 definitzii pentru trata

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁTA trate s. f. Cambie prin care creditorul dispune unui debitor al sau sa plateasca o suma de bani unei alte persoane la o data precizata; politza. Din it. tratta.

trata sf [At: STAMATI D. / Pl: ~te / E: it tratta ger Tratte] Cambie prin care o persoana fizica sau juridica in calitate de creditor dispune unui debitor al sau sa plateasca o suma de bani unei alte persoane la o anumita data Si: politza2 (rar) accepta.

TRÁTA trate s. f. Cambie care in virtutea unei clauze speciale se cedeaza spre incasare altei persoane decat creditorul; politza. Din it. tratta.

TRÁTA trate s. f. Cambie care in virtutea unei clauze speciale se cedeaza spre incasare altei persoane.

TRÁTA s.f. Cambie care in baza unei clauze speciale se cedeaza spre incasare altei persoane decat creditorul; politza. [< it. tratta cf. fr. traite].

TRÁTA s. f. titlu de credit pe termen scurt care in baza unei clauze speciale se cedeaza spre incasare altei persoane decat creditorul; politza. (< it. tratta germ. Tratte)

trata f. politza de platit aducatorului o suma anumita (= it. tratta).

*tráta f. pl. e (it. tratta trata fem. d. tratto tras; fr. traite). Com. Politza adeverintza de imprumut.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

tráta s. f. g.d. art. trátei; pl. tráte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TRATA s. (FIN.) cambie politza (inv.) obliga sinet (germanism inv.) vecsel.

Intrare: trata
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trata
  • trata
plural
  • trate
  • tratele
genitiv-dativ singular
  • trate
  • tratei
plural
  • trate
  • tratelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

trata, tratesubstantiv feminin

  • 1. Cambie prin care creditorul dispune unui debitor al sau sa plateasca o suma de bani unei alte persoane la o data precizata; politza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN SHaineanu, ed. VI
    sinonime: politza
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.