optziuni
  • info

15 definitzii pentru vecsel

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VÉCSEL vecsele s. n. (Inv.) Politza. Din germ. Wechsel.

vecsel sn [At: (a. 1777) FURNICA I. C. 44 / V: (reg) vecs (Pl: vecsuri) ~sal (Pl: ~saluri) ~sala (Pl: ~sale) ~slu (Pl: ~sluri) ~ctzal sn ~sla (Pl: ~sle) vesla (Pl: vesluri) sf / S shi: (dupa ger) vechsel wechsel / Pl: ~e (inv) ~sle (reg) ~uri / E: ger Wecksel] 1 (Fin; inv) Politza2. 2 (Reg) Contract pentru avansuri incheiat intre lucratorii forestieri shi proprietarul unei paduri. 3 (Reg) Macaz. 4 (Trs; pex) Cabina de acar. 5 (Reg; in terminologia forestiera; if vecsal) Loc in care se imbina doua sau trei jilipuri. 6 (Trs; if vecsal) Fiecare dintre jilipurile mici suplimentare care aduc apa la jilipul mare. 7 (Reg) Stavilar care permite scurgerea apei atunci cand moara nu functzioneaza sau cand la moara vine prea multa apa.

vecsel s.n. 1 (fin.; inv.) Politza. 2 (reg.) Macaz la liniile de tren. 3 (silv.; reg.) Loc in care se imbina doua sau trei jilipuri. • pl. e uri. shi (reg.) vecsal vectzal s.n. vecsala s.f. /<germ. Wechsel.

VÉCSEL vecsele s. n. (Germanism inv.) Politza. Din germ. Wechsel.

VÉCSEL vecsele s. n. (Germanism invechit) Politza cambie. Pricina acelei infatzosheri politzieneshti era un vecsel iscalit de stapinul meu. ALECSANDRI la CADE. (Cu pronuntzare regionala) 8000 galbini in obligatziile statului se vor vinde k shi toate sineturile shi vecselile. RUSSO S. I 60.

VÉCSEL s.n. (Rar) Politza. [< germ. Wechsel].

VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoana (debitorul) este obligata sa plateasca alteia (beneficiarului) o suma de bani la un anumit termen; politza. /<germ. Wechsel

vecsal s.n. v. vecsel.

vecsala s.f. v. vecsel.

vectzal s.n. v. vecsel.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vécsel (inv.) s. n. pl. vécsele

vécsel s. n. pl. vécsele

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VÉCSEL s. v. cambie politza trata.

vecsel s. v. CAMBIE. POLITZA. TRATA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vécsel (le) s. n. Politza. Germ. Wechsel (Candrea).

Intrare: vecsel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecsel
  • vecselul
  • vecselu‑
plural
  • vecsele
  • vecselele
genitiv-dativ singular
  • vecsel
  • vecselului
plural
  • vecsele
  • vecselelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vecsel, vecselesubstantiv neutru

  • 1. invechit Act financiar prin care o persoana (debitorul) este obligata sa plateasca alteia (beneficiarului) o suma de bani la un anumit termen. DEX '09 DLRLC DN NODEX
    sinonime: cambie politza trata
    • format_quote Pricina acelei infatzosheri politzieneshti era un vecsel iscalit de stapinul meu. ALECSANDRI la CADE. DLRLC
    • format_quote cu pronuntzare regionala 8000 galbini in obligatziile statului se vor vinde k shi toate sineturile shi vecselile. RUSSO S. I 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.