VÉCSEL, vecsele, s. n. (Înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.

vecsel sn [At: (a. 1777) FURNICĂ, I. C. 44 / V: (reg) vecs (Pl: vecsuri), ~săl (Pl: ~săluri), ~sălă (Pl: ~săle), ~slu (Pl: ~sluri), ~cțăl sn, ~slă (Pl: ~sle), veslă (Pl: vesluri) sf / S și: (după ger) vechsel, wechsel / Pl: ~e, (înv) ~sle, (reg) ~uri / E: ger Wecksel] 1 (Fin; înv) Poliță². 2 (Reg) Contract pentru avansuri încheiat între lucrătorii forestieri și proprietarul unei păduri. 3 (Reg) Macaz. 4 (Trs; pex) Cabină de acar. 5 (Reg; în terminologia forestieră; îf vecsăl) Loc în care se îmbină două sau trei jilipuri. 6 (Trs; îf vecsăl) Fiecare dintre jilipurile mici, suplimentare, care aduc apă la jilipul mare. 7 (Reg) Stăvilar care permite scurgerea apei atunci când moara nu funcționează sau când la moară vine prea multă apă.

vecsel s.n. 1 (fin.; înv.) Poliță. 2 (reg.) Macaz la liniile de tren. 3 (silv.; reg.) Loc în care se îmbină două sau trei jilipuri. • pl. -e, -uri. și (reg.) vecsăl, vecțăl s.n., vecsălă s.f. /<germ. Wechsel.

VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.

VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism învechit) Poliță, cambie. Pricina acelei înfățoșeri polițienești era un vecsel iscălit de stăpînul meu. ALECSANDRI, la CADE. (Cu pronunțare regională) 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile, și vecselile. RUSSO, S. I 60.

VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].

VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /<germ. Wechsel

vecsăl s.n. v. vecsel.

vecsălă s.f. v. vecsel.

vecțăl s.n. v. vecsel.

vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele

vécsel s. n., pl. vécsele

VÉCSEL s. v. cambie, poliță, trată.

vecsel s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ.

vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).