12 definiții pentru pofticios
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva; lacom, doritor; poftăreț. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta; apetisant. – Pofti + suf. -icios.
POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva; lacom, doritor; poftăreț. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta; apetisant. – Pofti + suf. -icios.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pofticios, ~oasă a [At: DRLU / Pl: ~oși, ~oase / E: pofti + -icios] 1 (D. oameni) Care dorește mult ceva în special un lucru de mâncare Si: doritor, dornic, lacom, (rar) poftitor (1), (reg) poftăreț, poftos. 2 (Rar) Pretențios. 3 (Rar) Ambițios. 4 (D. ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă, trădează lăcomie. 5 (D. ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă, trădează patimă, viciu. 6 (Rar; d. mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta Si: apetisant, excitant, îmbietor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Lacom, doritor, dornic. Moșneagul pofticios și hapsîn se ia după gura babei. CREANGĂ, P. 63. Soția lui însă, ca una ce era mai pofticioasă și doritoare de măriri tot mai înalte... dorea să fie acuma și mai mare decît o împărăteasă. MARIAN, O. I 12. ♦ (Despre ochi sau privire) Care exprimă lăcomie, poftă, dorință. S-a făcut că nu le vede ochii pofticioși. GALAN, Z. R. 17. Copilul rămase pironit locului, cu ochii pofticioși. REBREANU, I. 19. 2. (Rar) Care ațîță pofta, excitant. Mirosul acesta cald și pofticios îi stîrnise din nou lihneala ațipită. C. PETRESCU, C. V. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POFTICIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care poftește puternic (tot ce vede). 2) (despre ochi, privire) Care exprimă poftă, dorință mare. /a pofti + suf. ~icios
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pofticios a. lacom.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pofticĭós, -oásă adj. (d. poftit, poftesc). Plin de pofte, maĭ ales p. mîncare: un Țigan pofticĭos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pofticiós adj. m., pl. pofticióși; f. pofticioásă, pl. pofticioáse
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pofticiós adj. m., pl. pofticióși; f. sg. pofticioásă, pl. pofticioáse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POFTICIÓS adj. v. apetisant, ațâțător, bun, delicios, excitant, excitator, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POFTICIÓS adj., s. 1. adj. v. mâncăcios. 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POFTICIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, mîncăcios, nesătul, nesățios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Om ~ la mîncare.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pofticios adj. v. APETISANT. AȚÎȚĂTOR. BUN. DELICIOS. EXCITANT. EXCITATOR. GUSTOS. ÎMBIETOR. PLĂCUT. SAVUROS. SUCULENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pofticios, pofticioasăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Moșneagul pofticios și hapsîn se ia după gura babei. CREANGĂ, P. 63. DLRLC
- Soția lui însă, ca una ce era mai pofticioasă și doritoare de măriri tot mai înalte... dorea să fie acuma și mai mare decît o împărăteasă. MARIAN, O. I 12. DLRLC
- 1.1. (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- S-a făcut că nu le vede ochii pofticioși. GALAN, Z. R. 17. DLRLC
- Copilul rămase pironit locului, cu ochii pofticioși. REBREANU, I. 19. DLRLC
-
- 1.2. (Despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mirosul acesta cald și pofticios îi stîrnise din nou lihneala ațipită. C. PETRESCU, C. V. 117. DLRLC
-
-
etimologie:
- Pofti + sufix -icios. DEX '98 DEX '09