POFTICIÓS OÁSA pofticioshi oase adj. 1. (Despre oameni) Lacom doritor dornic. Moshneagul pofticios shi hapsin se ia dupa gura babei. CREANGA P. 63. Sotzia lui insa k una ce era mai pofticioasa shi doritoare de mariri tot mai inalte... dorea sa fie acuma shi mai mare decit o imparateasa. MARIAN O. I 12. ♦ (Despre ochi sau privire) Care exprima lacomie pofta dorintza. Sa facut k nu le vede ochii pofticioshi. GALAN Z. R. 17. Copilul ramase pironit locului cu ochii pofticioshi. REBREANU I. 19. 2. (Rar) Care atzitza pofta excitant. Mirosul acesta cald shi pofticios i stirnise din nou lihneala atzipita. C. PETRESCU C. V. 117.