9 definitzii pentru ploconire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PLOCONÍRE ploconiri s. f. Actziunea de a se ploconi shi rezultatul ei; inchinaciune plecaciune; lingushire umilire servilism; ploconeala. V. ploconi.
PLOCONÍRE ploconiri s. f. Actziunea de a se ploconi shi rezultatul ei; inchinaciune plecaciune; lingushire umilire servilism; ploconeala. V. ploconi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
ploconire sf [At: POLIZU / V: (reg) poclo~ / Pl: ~ri / E: ploconi] 1 (Inv) Aducere de jertfa divinitatzii. 2 (Inv) Inclinare adanca shi respectuoasa supusa etc. inaintea cuiva. 3 Salut executat cu o politetze exagerata. 4 Atitudine de admiratzie exagerata de servilism fatza de cineva sau de ceva Si: (rar) ploconitura. 5 (Fig) Lingushire. 6 (Fig) Umilire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PLOCONÍRE ploconiri s. f. Actziunea de a se ploconi. 1. Inchinaciune plecaciune. 2. Supunere lingushire umilire caciulire; admiratzie exagerata adoptare servila a unui model strain. Varianta: pocloníre (SEVASTOS N. 138) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
poclonire sf vz ploconire
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
POCLONÍRE s. f. v. ploconire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ploconíre s. f. g.d. art. ploconírii; pl. ploconíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ploconíre s. f. g.d. art. ploconírii; pl. ploconíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PLOCONÍRE s. injosire ploconeala umilire (fam.) caciuleala caciulire. (~ cuiva in fatza...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PLOCONIRE s. injosire ploconeala umilire (fam.) caciulire. (~ cuiva in fatza...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ploconire, ploconirisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a se ploconi shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Admiratzie exagerata adoptare servila a unui model strain. DLRLC
-
etimologie:
- ploconi DEX '98 DEX '09