9 definiții pentru ploconire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLOCONÍRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.
PLOCONÍRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ploconire sf [At: POLIZU / V: (reg) poclo~ / Pl: ~ri / E: ploconi] 1 (Înv) Aducere de jertfă divinității. 2 (Înv) Înclinare adâncă și respectuoasă, supusă etc. înaintea cuiva. 3 Salut executat cu o politețe exagerată. 4 Atitudine de admirație exagerată, de servilism față de cineva sau de ceva Si: (rar) ploconitură. 5 (Fig) Lingușire. 6 (Fig) Umilire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLOCONÍRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi. 1. Închinăciune, plecăciune. 2. Supunere, lingușire, umilire, căciulire; admirație exagerată, adoptare servilă a unui model străin. – Variantă: pocloníre (SEVASTOS, N. 138) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poclonire sf vz ploconire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POCLONÍRE s. f. v. ploconire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ploconíre s. f., g.-d. art. ploconírii; pl. ploconíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ploconíre s. f., g.-d. art. ploconírii; pl. ploconíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLOCONÍRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciuleală, căciulire. (~ cuiva în fața...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLOCONIRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciulire. (~ cuiva în fața...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ploconire, ploconirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Admirație exagerată, adoptare servilă a unui model străin. DLRLC
-
etimologie:
- ploconi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.