PIPIRÍC pipirici s. m. (Bucov.) Om mic slab shi pipernicit; stirpitura prichindel pitic. Titirezul sau cam suparat de numele pipiric shi liau raspuns indata...: «hei! pipiric pipiric dara voinic nu se da pe orishicine!». SBIERA P. 178. Varianta: piperíg (SBIERA P. 82) s. m.

PIPIRÍC pipirici s. m. (Reg.) Om mic slab shi pipernicit; starpitura; prichindel pitic. [Var.: piperíg s. m.]

pipiric shi eríg m. (rut. pidpirka a. i. Cp. shi cu pipernicit). Bucov. Prichindel poghirca.

pipiríc (pipiríci) s. m. Corcitura stirpitura. Var. pipiriu piperig. Creatzie expresiva cf. cicili giugiuli rut. pidpirka „stirpitura” (dupa Candrea rut. este etimonul rom.) ngr. πισπιρίγϰος „stirpitura” sp. pipirigallo pipiripao pipiritaña etc. In Bucov. Este cuvint identic cu pipirig (var. tzipirig) s. m. (stuf Juncus effusus Scirpus lacustris; rogoz Heleocharis palustris; planta ecvitacee Equisetum hiemale) care Cihac II 242 shi Tiktin le trimit la papura cu mica probabilitate shi la pirpiriu adj. (plapind slabanog) cu r infix a carui corespondentza cu tc. pirpiri „grosolan” (Loewe 69; Tiktin; Candrea) teebuie sa fie intimplatoare. Der. pipirigutz s. m. (rogoz); pipirigutza s. f. (paiush Aira cespitosa); pipigioi s. m. (Trans. mazariche salbatica Orobus vernus); pipernici vb. refl. (a se zgirci a se contracta; a se atrofia a slabi) in al carui prin sens pare sa fi intervenit o incrucishare cu piper condiment (de la pir planta dupa Tiktin; de la piper dupa Scriban); pipernicie s. f. (zgirceala atrofie); pirnici vb. (a slabi); pirniceala s. f. (aspect pipernicit); pierci (var. chirci inchirci) vb. (a se opri din creshtere) cf. sgirci sbirci. Pentru familia lui pirpiriu cf. firfiriu firfiric.