PIPIRÍC, pipirici, s. m. (Bucov.) Om mic, slab și pipernicit; stîrpitură, prichindel, pitic. Titirezul s-au cam supărat de numele pipiric și li-au răspuns îndată...: «hei! pipiric, pipiric, dară voinic, nu se dă pe orișicine!». SBIERA, P. 178. – Variantă: piperíg (SBIERA, P. 82) s. m.