PÍPA pipe s. f. 1. Ustensila pentru fumat formata dintro parte mai groasa shi scobita in care se pune tutunul shi dintrun tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasa shi scobita a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intra in aceasta parte a obiectului; lulea. 2. Piesa de portzelan curbata la un capat folosita pentru protejarea instalatziilor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea lor in peretzii unei cladiri. 3. Piesa a distribuitorului motorului cu aprindere electrica care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. Din magh. pipa.

pipa sf [At: IST. AM. 90^r/10 / Pl: ~pe (reg) ~pi / E: mg pipa] 1 Obiect format dintro parte mai groasa shi scobita in care se pune tutunul de fumat shi dintrun tub (curbat) prin care se trage fumul din tutunul aprins Si: lulea (reg) pipoc. 2 (Prc) Parte mai groasa shi scobita a pipei (1). 3 (Pex) (Cantitate de) tutun care intra in pipa (2) 4 (Reg; d. oameni; ie) A face ~pe A motzai¹. 5 (Reg; d. cai; iae) A pipa (3). 6 (Pan) Tub de portzelan curbat la un capat folosit pentru protejarea conductelor aeriene exterioare la intrarea lor in peretzii unei cladiri. 7 Piesa rotitoare a capului de distributzie al unui motor cu electroaprindere cu ajutorul careia se inchid succesiv circuitele electrice de inalta tensiune ale bujiilor motorului. 8 (Trs) Canea. 9 (Reg) Instrument cu care se strange buza de sus a calului pentru a sta la potcovit. 10 (Reg) Cui de lemn indoit la unul dintre capete care se fixeaza in scaunul folosit pentru tras la cutzitoaie. 11 (Reg) Scoaba la zavorul ushii. 12 (Reg) Pion cu belciug care se fixeaza in iesle pentru a lega de el lantzul vitelor. 13 (Trs; Mar) Balama. 14 (Reg) Piesa conica de metal a lampii de petrol prin care se trece filtrul. 15 (Rar) Stomac. 16 (Trs) Piele ingroshata k o batatura situata la incheietura genunchiului calului: (reg) castana pintena. 17 (Trs; euf) Organ genital al iepei. 18 (Pfm) TZigara.

PÍPA pipe s. f. 1. Obiect format dintro parte mai groasa shi scobita in care se pune tutunul shi dintrun tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasa shi scobita a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intra in aceasta parte a obiectului; lulea. 2. Piesa de portzelan curbata la un capat folosita pentru protejarea instalatziilor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea lor in peretzii unei cladiri. 3. Piesa a distribuitorului motorului cu aprindere electrica care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. Din magh. pipa.

PÍPA pipe s. f. 1. Lulea. Amindoi... au stat o vreme asha fumind in tacere: baciul pipa shi carutzashul a doua tzigara. SADOVEANU O. L. 71. K un lucrator care shia sfirshit treaba shi are acum vreme de palavre aprinse o pipa scurta. C. PETRESCU I. II 183. Totzi jucind se string in drum SHi bunicul ride tare Pipa scuturind de scrum. IOSIF V. 47. 2. (Tehn.) Tub de portzelan curbat la un capat folosit pentru protejarea conductelor aeriene exterioare la intrarea lor in peretzii unei cladiri impotriva apei de ploaie. ♦ Piesa a distribuitorului motorului cu explozie care are o mishcare de rotatzie pentru a inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor.

PÍPA s.f. 1. Conducta cu sectziunea de ieshire sau de intrare mai mare decat sectziunea curenta. ♦ Tub de portzelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretzii unei cladiri. 2. Piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl. fr. pipe].

PÍPA s. f. 1. conducta cu sectziunea de ieshire sau de intrare mai mare decat cea curenta. ◊ tub de portzelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretzii unei cladiri. 2. piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl. fr. pipe)

PÍPA ~e f. 1) Obiect folosit la fumat avand o parte ingroshata cu o cavitate inauntru in care se pune tutunul shi alta in forma de tub prin care se trage fumul; lulea. 2) Piesa de portzelan folosita pentru protejarea conductelor electrice exterioare la intrarea lor in perete. /<ung. pipa

pipa f. lulea: cu pipa in gura PANN. [Rut. ung. PIPA].

pipa f. Tr. stomac burta. [Probabil identic cu cel precedent (cf. pipota)].

pípa f. pl. e (ung. pol. rut. pipa d. it. pv. sp. pg. ngr. pipa fr. pipe tzeava shuĭeratoare pipa mlat. pipa d. lat. pipare shi pipire a ciripi a shuĭera k pasarile; vgerm. pfifa ngerm. pfeife fluĭer lulea. Cp. cu slavina). Trans. sh. a. Lulea.

pípa s. f. g.d. art. pípei; pl. pípe

pípa s. f. g.d. art. pípei; pl. pípe

PÍPA s. v. balama canea cep pinten sharniera.

PÍPA s. lulea (reg.) pipoc (Ban.) lula (Mold.) paca. (Trage din ~.)

PIPA s. lulea (reg.) pipoc (Ban.) lula (Mold.) pik. (Trage din ~.)

pipa s. v. BALAMA. CANEA. CEP. PINTEN. SHARNIERA.

pípa (pípe) s. f. Lulea. Mag. pol. ceh. pipa (Miklosich Fremdw. 116; Cihac II 256; REW 6522a; Gáldi Dict. 151). Der. pipa vb. (a fuma pipa); pipator s. m. (Trans. fumator).