PÍPA s. f. 1. conducta cu sectziunea de ieshire sau de intrare mai mare decat cea curenta. ◊ tub de portzelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretzii unei cladiri. 2. piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl. fr. pipe)