7 definitzii pentru picurat (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PICURÁT1 s. n. Faptul de a picura. V. picura.
PICURÁT1 s. n. Faptul de a picura. V. picura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
picurat1 sn [At: UDRESCU GL. / V: (reg) ~rit sn / Pl: (rar) ~uri / E: picura] 18 Picurare (18). 9 Strecurare. 10 Atzipire. 11 (Olt) Ciugulire. 12 Pishcare. 13 (Mun; if picurit) Burnitza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PICURÁT s. n. Faptul de a picura; picurare. Numai inauntru la abatajele de inaintare nu se simtzea nimic decit aerul nemishcat shi picuratul neincetat al apei. DUMITRIU V. L. 55. Fig. Cind shi cind in puterea noptzii venea strigatul turmelor ori picuratul repede intrerupt al vreunei talangi DUNAREANU N. 189.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
PICURAT s.n. (Ban.) Mushcatura. Picurat. Morsicatio. AC 360. Etimologie: picura. Vezi shi picura.
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
picurit1 sn vz picurat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
picurát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
picurát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
picuratsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a picura. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: picurare
- Numai inauntru la abatajele de inaintare nu se simtzea nimic decit aerul nemishcat shi picuratul neincetat al apei. DUMITRIU V. L. 55. DLRLC
- Cind shi cind in puterea noptzii venea strigatul turmelor ori picuratul repede intrerupt al vreunei talangi DUNAREANU N. 189. DLRLC
-
etimologie:
- picura DEX '98 DEX '09