PICURÁT s. n. Faptul de a picura; picurare. Numai înăuntru, la abatajele de înaintare, nu se simțea nimic, decît aerul nemișcat și picuratul neîncetat al apei. DUMITRIU, V. L. 55. Fig. Cînd și cînd, în puterea nopții, venea strigătul turmelor ori picuratul repede, întrerupt, al vreunei tălăngi, DUNĂREANU, N. 189.