patină² sf [At: NICA, L. VAM. / V: (reg) patin sn (Pl: ~teni), pant~ / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: fr patin] 1 (Mpl) Obiect de metal format dintr-o șină cu elemente de legătură care o fixează pe talpa ghetelor de patinaj și cu care cineva se deplasează prin alunecare pe gheață Si: (reg) corcie, mâță, pinten. 2 (Șîs ~ cu rotile) Obiect de metal prevăzut cu patru rotile și cu elemente de legătură care le fixează de talpa ghetelor, cu care cineva se deplasează pe sol. 3 (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. 4 (Rar) Schi. 5 (Teh) Piesă prin intermediul căreia un mecanism cu ghidaje poate executa o mișcare alternativă de translație. 6 Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor.

PATÍNĂ², patine, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Obiect de metal în formă de șină, care, fixat pe talpa ghetei, este întrebuințat de sportivi spre a se da pe gheață. Mută de pe un braț pe celălalt cureaua patinelor. C. PETRESCU, V. 115. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism poate executa o mișcare de alunecare pe o șină. ◊ Patină de ascensor = șina pe care alunecă cabina ascensorului, prin intermediul căreia aceasta alunecă pe glisierele de conducere.

PATÍNĂ¹ s.f. 1. (Mai ales la pl.) Piesă, instrument de metal de forma unei șine, montat sau atașat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheață. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o șină. [< fr. patin].

PATÍNĂ¹ s. f. 1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheață. 2. piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o șină. (după fr. patin)

PATÍNĂ² ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lamă metalică care se fixează perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheață. ◊ ~ cu role patină prevăzută cu rotițe, în loc de lamă, pentru deplasarea pe teren obișnuit (în special pe asfalt). 2) tehn. Piesă cu ajutorul căreia un mecanism cu ghidaje poate face mișcări alternative de translație. [G.-D. patinei] /<fr. patin

patină f. încălțăminte garnisită de desupt cu o lamă de oțel spre a se da pe ghiață (= fr. patin).

pantină sf vz patină²

patin sn vz patină²

*patín m. (ca scarpin) și n., pl. e și patínă f., pl. e (fr. patin; it. pattino și páttino). Șină de metal care se fixează pe talpa gheteĭ ca să alunecĭ pe gheață.

patínă¹ (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne

patínă (sport) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne

PATÍNĂ s. 1. (reg.) corcie, mâță, pinten. (~ pentru alunecat pe gheață.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

PATÍNĂ s. v. schi, talpă, tălpig.

PATINĂ s. 1. (reg.) corcie, mîță, pinten. (~ pentru alunecat pe gheață.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

patină s. v. SCHI. TALPĂ. TĂLPIG.

PATINĂ dispozitiv metalic instalat sub fuzelajul unei aeronave, utilizat pentru sprijinirea acesteia la contactul cu solul.

a-l durea la bascheți / la patină expr. (adol.) v. a-l durea în bigă.