schi sn [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 118 / S și: ski / Pl: ~uri / E: fr ski, ger Ski] 1 (Mpl) Un fel de patină² (1) în formă de bandă lungă și îngustă, de lemn, de metal sau de metal plastic, care, prinsă de talpa ghetelor, permite alunecarea rapidă pe zăpadă Si: (rar) patină². 2 (Lsg) Sport de iarnă practicat cu schiurile (1).

SCHI, schiuri, s. n. 1. (De obicei la pl.) Patină de lemn lungă și îngustă, curbată la vîrf, prevăzută cu un dispozitiv de fixare pe ghete, care permite alunecarea pe zăpadă; se întrebuințează în sport. Cu schiuri, blănuri, scări și funii... Cei cinci porniră. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 118. 2. (La sg.) Sport de iarnă cu schiurile (1). Zeci de mii de tineri practică în timpul iernii schiul, patinajul, sportul cu săniuța etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830.

SCHI s.n. 1. Un fel de patină de lemn, aproape ca lungime cu înălțimea omului, cu care se poate merge alunecând pe zăpadă. 2. Sport de iarnă practicat cu schiurile (1). ♦ Schi nautic = sport nautic în care executantul, tras de o barcă cu motor, alunecă pe apă menținându-se pe una sau pe două scânduri; water-ski. [< fr., norv. ski].

SCHI s. n. 1. Un fel de patină de lemn, lungă, cu care se poate merge alunecând pe zăpadă. 2. Sport de iarnă practicat cu astfel de patine. ♦ ~ nautic = sport nautic în care executantul, remorcat de o ambarcație cu motor, alunecă pe suprafața apei cu ajutorul unor schiuri speciale; water-ski. (< fr. ski, germ. Ski)

SCHI ~uri n. 1) Obiect în formă de patină lungă din lemn, din metal sau din material plastic, folosită pentru a aluneca pe zăpadă. 2) Sport de iarnă practicat cu astfel de patine. A face ~. /<fr. ski, germ. Ski

*skiŭ n., pl. urĭ (fr. ski, cuv. norv. Norvegieniĭ pronunțată și). Lungă talpigă de lemn p. patinat.

schi s. n., (obiecte) pl. schíuri

schi s. n., (obiecte) pl. schíuri

schi

SCHI s. (rar) patină.

SCHI s. (rar) patină.

a veni pe schiuri expr. (stud.) a mitui; a încerca să mituiască.