parabola¹ sf [At: DRLU / V: (ivr) parabol sn / Pl: ~le / E: fr parabole lat parabola] 1 Povestire alegorica cu un cuprins religios sau moral Si: pilda. 2 Productzie literara apropiata prin structura alegorica de fabula. 3 (Pex) Exprimare alegorica Vz alegorie fabula metafora.

PARÁBOLA² parabole s. f. Mica povestire alegorica cu un cuprins religios sau moral; alegorie; p. ext. vorbire invaluita neclara. Nu intzelegea ce voia sa spuna milionarul acesta cu obraz de scapet shi obicinuit sa se exprime in parabole obscure. C. PETRESCU A. 306. Dupa aceste parabole adaose... NEGRUZZI S. I 8.

PARÁBOLA¹ s.f. Scurta povestire alegorica cu caracter moral; pilda. ♦ (P. ext.) Alegorie metafora. [< fr. parabole cf. lat. parabola gr. parabole asemanare].

PARÁBOLA¹ s. f. 1. scurta povestire alegorica cu caracter moral; pilda. ◊ exprimare alegorica. 2. (p. ext.) alegorie. (< fr. parabole lat. parabola gr. parabole comparatzie)

PARÁBOLA² ~e f. Povestioara alegorica cu contzinut de obicei religios avand un caracter moralizator; talc. /<fr. parabole lat. parabola

parabola f. pilda alegorie ce contzine un adevar important: parabola fiului risipitor. ║ Geom. 1. linie curba ce rezulta din sectziunea unui con prin un plan paralel cu una din laturile sale: parabola geometrica seamana cu o jumatate elipsa infinit de mare; 2. curba descrisa in aer de un projectil.

*parábola f. pl. e (vgr. parabolé d. parabállo arunc la o parte; lat. parábola. V. palavra; iperbola balista). Alegorie supt care se ascunde un adevar important: parabolele luĭ Hristos. A vorbi pin parabole a nu spune direct ceĭa ce vreĭ sa spuĭ a vorbi pin ocolurĭ. Parabolele luĭ Solomon cartea proverbelor. Geom. Curba plana de al doilea grad rezultata din sectziunea unuĭ con pintr’un plan paralel cu un plan tangent conuluĭ. Pin ext. Curba care o descrie in aer un proĭectil.

parabol sn vz parabola¹

parábola s. f. g.d. art. parábolei; pl. parábole

parábola (curba povestire) s. f. g.d. art. parábolei; pl. parábole

PARÁBOLA s. invatzatura pilda (rar) parimie (inv.) price. (A citit o ~.)

PARABOLA s. pilda. (A citit o ~.)

parabola (gr. parabolé „comparare” „vorbire alegorica”) k figura de stil propriuzisa consta in citarea unui exemplu sau a unei pilde imaginare in temeiul careia gratzie analogiei (comparatziei) se justifica o afirmatzie o teza intro dezbatere un mesaj (P): „Se zice k nu trebuie k magistratzii sa fie trashi la sortzi; aceastai in adevar cum ai alege atletzii la sortzi nu pe aceia care au aptitudini fizice pentru a concura ci pe aceia care iar favoriza norocul; sau de asemenea daca sar trage la sortzi marinarul care trebuie sa tzina carma k shi cum ar trebui ales nu cel care shtie pilotajul ci cel care la desemnat tragerea la sortzi”. (Aristote II p. 104) Sin. collatio.

PARÁBOLA¹ (< fr.; lat. parabola gr. parabole „comparatzie”) s. f. 1. Povestire scurta menita sa puna in lumina nu prin detaliile sale precum alegoria ci prin intregul ei o invatzatura morala; este una din modalitatzile fundamentale de exprimare a invatzaturilor shi literaturii religioase de pretutindeni intalnita in „Vechiul Testament” „Noul Testament” „Coran” literatura vedica budista jainista etc. „Noul Testament” cuprinde 28 de p. rostite de Iisus Hristos. ♦ Scriere cu caracter alegoric asemanatoare prin structura fabulei. 2. P. ext. Alegorie.