PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

panoramă sf [At: HELIADE, D. J. 81/26 / V: (înv) ~ma (Pl: ~ale), (reg) panara (Pl: pănărăli), panar~, pănăr~ / A și: (înv) panor~ / Pl: ~me, (pop) ~rămi / E: fr panorama, ger Panorama, ngr πανόραμα] 1 Tablou de mari dimensiuni plasat de jur-împrejurul unei încăperi circulare în care spectatorul se află în centru, de unde privește imaginile luminate ale tabloului. 2 (Pex) Clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3-4 Vastă priveliște (circulară) din natură, văzută din depărtare sau de la înălțime. 5 (Fig) Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Si: frescă. 6 Spectacol de bâlci cu vizionări de panorame (1), cu scamatorii, cu reprezentații acrobatice etc. 7 (Pex) Baracă unde se dă un astfel de spectacol. 8 (Fam; îe) A (se) face de ~ A (se) face de râs. 9 (Fam) Ceartă care atrage pe curioși Si: (fam) bâlci, teatru. 10-12 (Rar) Panoptic (3-5).

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de obicei de departe și de la înălțime. Cînd luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă. TOPÎRCEANU, B. 62. Îmbrățișă cu o privire fericită măreața panoramă a celor șapte coline. ANGHEL-IOSIF, C. L. 12. De pe înălțimi, se vedea întreaga, panoramă a. malului stîng. D. ZAMFIRESCU, R. 82. 2. Tablou de dimensiuni mari, așezat pe peretele unei încăperi rotunde și întunecoase, luminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încît spectatorul, aflat în semiobscuritate la mijlocul încăperii, are impresia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află zugrăvit un astfel de tablou. Din zare ne uităm în urmă și vedem, ca-ntr-o panoramă, toată măreața zidire a Ceahlăului. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. ◊ Fig. Cu ajutorul, cuvîntului, Caragiale a reușit să ne ofere o vastă panoramă a societății timpului său. E. ROM. 1953, nr. 1, 49. 3. Panoptic;. p. ext. spectacol popular cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice și de oameni anormali etc.; baracă în care se poate vedea un asemenea spectacol. Pentru lumea din mahalale s-a deschis, acolo unde era circul Suhr, o panoramă cu figuri de ceară întruchipînd ostași care bombardează Vidinul și Rusciucul. PAS, E. I 297. Stătea... visătoare ca o cadînă din panorame. REBREANU, I. 64. Nu te-am putut face, nici atunci, să intri în panoramă; d-ta ai văzut numai baba ceea... care se-nvîrtea țonțoroiul pe cerdacul panoramei. SP. POPESCU, M. G. 26. – Pl. și: (popular) panorămi (TOPÎRCEANU, B. 105). – Variantă: (regional) panarámă (SADOVEANU, N. F. 135) s. f.

PANORÁMĂ s.f. 1. Priveliște naturală (văzută din depărtare, de la înălțime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; frescă. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădire în care există un asemenea tablou. 3. Spectacol de bâlci cu scamatorii, acrobații etc. [Var. panaramă s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].

PANORÁMĂ s. f. 1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime. 2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă. 3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși. 4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc. 5. panoptic (2). (< fr. panorama, germ. Panorama)

PANORÁMĂ ~e f. 1) Priveliște vastă, care poate fi contemplată din depărtare și de la înălțime; vedere circulară. 2) fig. Viziune de ansamblu. ~a istoriei literare. 3) Tablou de mari dimensiuni cu obiecte în relief în prim-plan, executat pe peretele unei încăperi circulare, iluminat într-un anumit fel și destinat a fi privit din centru. 4) Clădire circulară în care este expus un asemenea tablou. 5) Spectacol de bâlci cu participarea scamatorilor, acrobaților și a animalelor exotice. 6) Expoziție a figurilor de ceară; panoptic. /<fr. panorama, germ. Panorama

panoramă f. 1. mare tablou circular dispus astfel încât spectatorul, așezat în centru, vede obiectele reprezentate ca și când, dintr’o înălțime, ar coprinde tot orizontul cu vederea sa; 2. vastă întindere de pământ ce se vede dintr’un loc înalt; 3. fig. tablou complex și variat: panoramă socială.

*panorámă f., pl. e (cuvînt format de Englezu Barker [1788] d. vgr. pân, tot, și ῾órama, vedere, priveliște; ngr. panórama. V. dioramă). Mare tabloŭ desfășurat pe păretele unuĭ edificiŭ circular construit anume, luminat de sus și privit din mijloc așa în cît cele văzute par ca și naturale. Edificiu care cuprinde acest tabloŭ. Fig. Mare întindere de pămînt văzută de sus orĭ maĭ de departe: panorama Carpaților. – Vulg. panaramă (după rus.).

panara sf vz panoramă

panaramă sf vz panoramă

panorama¹ sf vz panoramă

pănăramă sf vz panoramă

PANARÁMĂ s.f. v. panoramă.

!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme

panorámă s. f. (sil. mf. pan-), g.-d. art. panorámei; pl. panoráme

panoramă, gen. panoramei

panoramă, -rame.

PANORÁMĂ s. 1. v. panoptic. *2. (fig.) frescă. (Scriitorul ne oferă o vastă ~ a societății.)

PANORAMĂ s. 1. panoptic. (Expoziția de figuri de ceară se numește ~.) 2.* (fig.) frescă. (Scriitorul ne oferă o vastă ~ a societății.)

panoramă, panorame s. f. (intl., înv.) infractor legat cu cătușele de tavan și lăsat să atârne până când își recunoaște vina.

panaramă, panarame s. f. (pop., peior.) 1. persoană ridicolă, care se dă în spectacol printr-o conduită aberantă. 2. scandal, gălăgie. 3. femeie de moravuri ușoare.