PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de obicei de departe și de la înălțime. Cînd luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă. TOPÎRCEANU, B. 62. Îmbrățișă cu o privire fericită măreața panoramă a celor șapte coline. ANGHEL-IOSIF, C. L. 12. De pe înălțimi, se vedea întreaga, panoramă a. malului stîng. D. ZAMFIRESCU, R. 82. 2. Tablou de dimensiuni mari, așezat pe peretele unei încăperi rotunde și întunecoase, luminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încît spectatorul, aflat în semiobscuritate la mijlocul încăperii, are impresia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află zugrăvit un astfel de tablou. Din zare ne uităm în urmă și vedem, ca-ntr-o panoramă, toată măreața zidire a Ceahlăului. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. ◊ Fig. Cu ajutorul, cuvîntului, Caragiale a reușit să ne ofere o vastă panoramă a societății timpului său. E. ROM. 1953, nr. 1, 49. 3. Panoptic;. p. ext. spectacol popular cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice și de oameni anormali etc.; baracă în care se poate vedea un asemenea spectacol. Pentru lumea din mahalale s-a deschis, acolo unde era circul Suhr, o panoramă cu figuri de ceară întruchipînd ostași care bombardează Vidinul și Rusciucul. PAS, E. I 297. Stătea... visătoare ca o cadînă din panorame. REBREANU, I. 64. Nu te-am putut face, nici atunci, să intri în panoramă; d-ta ai văzut numai baba ceea... care se-nvîrtea țonțoroiul pe cerdacul panoramei. SP. POPESCU, M. G. 26. – Pl. și: (popular) panorămi (TOPÎRCEANU, B. 105). – Variantă: (regional) panarámă (SADOVEANU, N. F. 135) s. f.