PAIÁNJEN paianjeni s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi shi cu abdomenul nesegmentat care se hranesc cu insecte mici prinse de obicei intro panza subtzire tzesuta de ele cu ajutorul unui lichid cleios care il secreta; (shi la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Panza de paianjen (1); paienjenish. 3. Unealta folosita pentru prinderea shi extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucatzilor de cablu ramase intro sonda. 4. (Sport) Fiecare dintre coltzurile de sus ale portzii la fotbal handbal polo sau hochei. 5. (Reg.) Prajina care se ashaza pe varful clailor al stogurilor sau al acoperishurilor de paie k sa le apere de vant. [Pr.: paian. Var.: (reg.) paiájen paiájen paínjen paíngan paínjen paínjin s. m.] Din sl. *pajoncina. Cf. bg. pajašina.

paianjen [At: PSALT. HUR. 33^v/4 / V: (reg) paiangan paiangen paiangin paiangina sf paiajan pai~ paianjin paianjine paiegine paiejan paiengin paien~ paienjin paienjine paijan paingan paingan paingen paingin paingine pain~ painjina sf painjine pangin panjan pan~ panjene panjin panjine panzan paunj paunjin paunjine paunshin ~agen ~ajen ~ajene ~ajin ~ajine ~ajun paiejine ~ngin ~ne ~jin ~jini paiejin paienjin paingan paingin painjane painjen painjin paunjan paunjen poiajen poiajin poianjin poiejin poiejine poienje spaienjine / Pl: ~i ~e / E: slv *паѭжина cf bg паяжина] 1 smf (Lpl) Grup de animale arahnide din ordinul araneidelor caracterizate prin cefalotoracele cu patru perechi de picioare shi doua glande veninoase shi cu abdomenul nesegmentat care se hranesc cu insecte mici prinse de obicei intro panza fina tzesuta dintro substantza vascoasa care o secreta. 2 sm (Ctc) Nemilos. 3 sm Inexorabil. 4 sm (Fig) Persoana care are caracterul unui paianjen. 5 sm (Pex; mpl) Paienjenish (1). 6 sm (Pan; reg; in superstitzii; if painjina) Doua fire de arnici negru care se pun crucish peste mort in sicriu k sa nu se faca strigoi. 7 sm (Reg; mpl) Pahuie¹ (3). 8 sm (Teh) Unealta folosita pentru prinderea shi extragerea diferitelor piese de dimensiuni mici shi de forma neregulata sau a bucatzilor de cablu ramase sau cazute in sonda. 9 sm (Spt) Fiecare dintre coltzurile de sus ale portzii la fotbal handbal polo sau hochei. 10 sm (Atm; reg; if paiangen) Diafragma. 11 sm (Bot; reg) Chicavoinicului (Nigella damascena). 12 sf (Bot; reg; if paiangina) Vitzelar (Anthoxanthum odoratum).

PAIÁNJEN paianjeni s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi shi cu abdomenul nesegmentat care se hranesc cu insecte mici prinse de obicei intro panza subtzire tzesuta de ele cu ajutorul unui lichid cleios care il secreta; (shi la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Panza de paianjen (1); paienjenish. 3. Unealta folosita pentru prinderea shi extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucatzilor de cablu ramase intro sonda. 4. (Sport) Fiecare dintre coltzurile de sus ale portzii la fotbal handbal polo sau hochei. 5. (Reg.) Prajina care se ashaza pe varful clailor al stogurilor sau al acoperishurilor de paie k sa le apere de vant. [Pr.: paian. Var.: (reg.) paiájen paiájen paínjen paíngan paínjen s. m.] Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina.

paiánjen s. m. ◊ „In domeniul spionajului operativii de la contrainformatzii sunt deseori numitzi «paianjeni» din cauza plaselor care le tzes.” ◊ „22” 13/94 p. 8 (DEX alte sensuri)

PAIÁNJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru de talie mica cu abdomenul mare nesegmentat cu patru perechi de picioare care urzeshte fire lungi (impletite in plase foarte subtziri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tzesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa cu care se scot piesele mici cazute intro sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre coltzurile de sus ale portzii de la unele jocuri sportive (fotbal handbal hochei etc.). /<sl. pa[j]ontzina

paiajan sm vz paianjen

paiajen^[1] sm vz paianjen

paiangan sm vz paianjen

paiangen sm vz paianjen

paiangin sm vz paianjen

paiangina sf vz paianjen

paianjen sm vz paianjen

paianjin sm vz paianjen

paianjine sm vz paianjen

paiejan sm vz paianjen

paiejine^[1] sm vz paianjen

paiengin sm vz paianjen

paiengine^[1] sm vz paianjen

paienjen sm vz paianjen

paienjin sm vz paianjen

paienjine sm vz paianjen

paijan sm vz paianjen

paingan sm vz paianjen

paingan sm vz paianjen

paingen sm vz paianjen

paingin sm vz paianjen

paingine sm vz paianjen

painjen sm vz paianjen

painjiga^[1] sf vz paianjen

painjin^[1] sm vz paianjen

painjina sf vz paianjen

painjine sm vz paianjen

pangin sm vz paianjen

panjan sm vz paianjen

panjen sm vz paianjen

panjene sm vz paianjen

panjin sm vz paianjen

panjine sm vz paianjen

panzan sm vz paianjen

paunj sm vz paianjen

paunjin sm vz paianjen

paunjine sm vz paianjen

paunshin^[1] sm vz paianjen corectata

paiagen sm vz paianjen

paiajen sm vz paianjen

paiajene sm vz paianjen

paiajin sm vz paianjen

paiajine sm vz paianjen

paiajun sm vz paianjen

paiangin sm vz paianjen

paianjene sm vz paianjen

paianjin sm vz paianjen

paianjine sm vz paianjen

paiejin sm vz paianjen

paiejine sm vz paianjen

paienjin sm vz paianjen

paingan sm vz paianjen

paingin sm vz paianjen

painjane sm vz paianjen

painjen sm vz paianjen

painjin sm vz paianjen

paunjan sm vz paianjen

paunjen sm vz paianjen

poiajen sm vz paianjen

poiajin sm vz paianjen

poianjin sm vz paianjen

poiejin sm vz paianjen

poiejine sm vz paianjen

poienje sm vz paianjen

spaiejine^[1] sm vz paianjen

PAIÁJÉN s. m. v. paianjen.

PAÍNG s. m. v. paianjen.

PAÍNGIN s. m. v. paianjen.

PAIAJÉN s. m. v. paianjen.

PAINGÍN s. m. v. paianjen.

PAINJÍN s. m. v. paianjen.

PAÍNGIN s. m. v. paianjen.

paingan m. Mold. paiajen: sunt prins de acest paingan in deselei retzele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. paiajen].

paiajen m. insecta fara aripi cu picioare multe ishi tzese o panza subtzire k locuintza si se nutreshte cu insecte mai mici ce le prinde prin panza lucrata de dansa. [Bulg. PAIŬJINU (din slav. PAOKŬ; v. paingan)].

paíng (Con. 251) paíngan (nord) painjin (sud) paĭánjen (Munt. Olt.) shi paiájen (Munt. vest) m. (bg. paing paenk shi paĭuk d. vsl. paonkŭ shi paĭonkŭ painjin paĭončina bg. paĭužina pinza de painjin; sirb. pauk ung. pank shi pok). Un arahnid care are opt picĭoare shi pina la opt ochĭ shi care se nutreshte cu insecte care le prinde intr’o plasa care o tzese cu un fir produs de el (tegenaria domestica shi epeira diadéma). Tripitea. Uniĭ painjinĭ is marĭ pina la 3 cm. ĭar in zona tórida mult maĭ marĭ. Eĭ traĭesc in scorburĭ saŭ in pamint; altziĭ maĭ micĭ traĭesc pin shoproane podurĭ case neingrijite shi aĭurea; altziĭ traĭesc chear in apa. Riĭa e cauzata de un arahnid parazit care traĭeshte pe supt pele. V. matase.

paĭájen paĭánjen V. paing.

paiánjen s. m. pl. paiánjeni

paiánjen s. m. pl. paiánjeni

paianjen

paianjen.

PAIÁNJEN s. (ZOOL.) 1. paing. 2. paianjenul fainii v. cleshtar.

PAIÁNJEN s. v. chicavoinicului prashtina.

PAIANJEN s. (ZOOL.) paing.

paianjen s. v. CHICAVOINICULUI. PRASHTINA.

a face panze de paianjen expr. (glum. d. femei) a trece printro perioada indelungata de abstinentza sexuala.

unde se fut paianjenii expr. (obs. in fotbal) la vinclu.