pac¹ i [At: CARAGIALE O. XIV ap. DLR / V: pak paci / E: fo] (Are) Cuvant care reda: 1 Zgomotul produs de o loviura puternica. 2 Ciocnirea unor obiecte tari. 3 Sunetul caderii unui obiect tare sau greu. 4 Declansharea unei arme de foc Vz poc. 5 (If paca) TZacanitul rotzilor de tren Vz tzac. 6 Rapiditatea caracterul brusc shi neashteptat al unei mishcari al unei actziuni al unei intamplari etc.

PAC¹ interj. Onomatopee uneori repetata care reda sunetul produs de o lovitura o cadere o detunatura de arma etc. V. buf poc. Da drumul ghetelor sa cada de la inaltzime pe dushumeaua goala: pac! C. PETRESCU C. V. 43. Nai idee cum tzio scot [maseaua]: pina sa clipeshti din ochi odata pac! CARAGIALE O. I 186. Facea pac! in cap shi omora... musca. SHEZ. II 121.

PAC interj. (se foloseshte pentru a reda zgomotul produs de o impushcatura de o lovitura etc.). /Onomat.

2) pac interj. care arata: 1. ceva sosit orĭ oferit subit: pac shi el la masa pac o suta de francĭ! 2. sunetu uneĭ loviturĭ de pushca: din partea dushmanilor se auzea „pac! pac!”. V. pacapaca paf poc pacanesc.

pak i vz pac¹

paci² i vz pac¹

pácpác V. pac 2.

pacapák interj. care arata mersu uneĭ mashinĭ. V. pac paf poc.

pac¹/pacpác interj.

pacpác v. pac¹

pákpák interj.

pac(pac) interj.

pácapák interj.

PAC interj. poc! (~! se aude un foc de arma.)

PAC interj. poc! (~! se aude un foc de arma.)

pac interj. Poc buf tronc (exprima ideea de lovitura sau de actziune brusca). Var. paf. Creatzie expresiva cf. poc shi it. pacchiare „a pocni” fr. paf. Der. pacapaca interj. (arata zgomotul ritmic al unui mecanism in functziune) cf. tictac; pacanit s. n. (zgomot ritmic); pacanitoare s. f. (castanieta); pacali vb. (a inshela a amagi) cu suf. expresiv li (pentru tranzitzia semantica de la „plesnitura” la „capcana” cf. sp. chasquear; der. admisa mai inainte de la numele propriu Pacala este insuficienta caci nici acest nume nu are o explicatzie cunoscuta; relatzia sugerata de Pushcariu Dacor. I 2379 cu sl. pokaljati „a incalzi ushor” cf. cali nu este satisfacatoare din punct de vedere semantic); pacala s. f. (inshelare vicleshug); Pacala s. m. (personaj din mitologia populara care incarneaza gluma shi toate vicleniile care rezulta dintro simplitate prefacuta k Patelin sau Till Eulenspiegel); pacaleala s. f. (inshelaciune); pacalici s. m. (inshelator trishor); pacalitor adj. (inshelator); pacalitura s. f. (festa renghi). Din rom. provine sas. pokelin „a pacali”.