Definitzia cu ID-ul 504318:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pac interj. Poc buf tronc (exprima ideea de lovitura sau de actziune brusca). Var. paf. Creatzie expresiva cf. poc shi it. pacchiare „a pocni” fr. paf. Der. pacapaca interj. (arata zgomotul ritmic al unui mecanism in functziune) cf. tictac; pacanit s. n. (zgomot ritmic); pacanitoare s. f. (castanieta); pacali vb. (a inshela a amagi) cu suf. expresiv li (pentru tranzitzia semantica de la „plesnitura” la „capcana” cf. sp. chasquear; der. admisa mai inainte de la numele propriu Pacala este insuficienta caci nici acest nume nu are o explicatzie cunoscuta; relatzia sugerata de Pushcariu Dacor. I 2379 cu sl. pokaljati „a incalzi ushor” cf. cali nu este satisfacatoare din punct de vedere semantic); pacala s. f. (inshelare vicleshug); Pacala s. m. (personaj din mitologia populara care incarneaza gluma shi toate vicleniile care rezulta dintro simplitate prefacuta k Patelin sau Till Eulenspiegel); pacaleala s. f. (inshelaciune); pacalici s. m. (inshelator trishor); pacalitor adj. (inshelator); pacalitura s. f. (festa renghi). Din rom. provine sas. pokelin „a pacali”.