poc¹ i [At: DRAGHICI R. 74/5 / V: ~a (reg) poac / E: fo] (Are; icr alte interjectzii) Cuvant care reda un: 1 Zgomot infundat produs de lovirea cu sau de un obiect tare. 2 Zgomot produs de o izbitura (puternica). 3 Zgomot produs de descarcarea unei arme de foc. 4 Zgomot produs de ceva care cade cu putere. 5 Zgomot produs de ceva care plesneshte sau crapa. 6 Zgomot produs de bataile repetate la usha.

poc² sn [At: PACALA M. R. 265 / V: ~a sf pauca sf / Pl: ~uri / E: mg pók] (Trs) Boala la cai care consta din umflaturi foarte dure la picioare.

poc³ s [At: L. COSTIN GR. BAN. II 153 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Nuia.

poc⁴ sn [At: ALR II/I MN 18 6932/310 / Pl: ~uri / E: cf pocumpar] 1 (Reg) Favorit pe obraz. 2 (Pex) Musca.

poc⁵ sn vz pac²

POC interj. Onomatopee care reda un sunet (infundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare de o izbitura de o descarcatura de arma de ceva ce plesneshte sau crapa de bataile (repetate) in usha etc. V. boc trosc pleosc. Ajung in padure opresc carul; poc! poc! trosc! se aude in toate partzile shi cind cel dintii copac a cazut la pamint... sarunca asuprai shil urca in car. SEVASTOS N. 82. Sloboade pushca shi face poc! RETEGANUL P. III 14. Nici una nici doua poc cu maiul in capul tilharului. SHEZ. III 23.

POC interj. (se foloseshte pentru a reda zgomotul produs de lovirea a doua obiecte tari de o impushcatura etc.). /Onomat.

poc! int. exprima sgomotul ce face un corp cand loveshte pe altul sau cand crapa: poc! cu maciuca. [Onomatopee].

poc interj. care arata sunetu cĭocanuluĭ de fer care loveshte in metal huĭetu uneĭ pocniturĭ de pushca a uneĭ loviturĭ in capu cuĭva sh. a. V. pac boc cĭoc pleosc trosc.

pauca² sf vz poc²

poac i vz poc¹

pok i vz poc¹

pok¹ sf vz poc²

tzocinpoc si [At: MINDRESCU I. G. 98 / V: tzocunpoc (S shi: tzocunpoc) tzocumpoc tzoacinpoac tzacinpac tzeacunpac (S shi: tzeacunpac) / E: ger (mit) Sack und Pack mg cakompakk] 1 (Reg; Ilav) Cu ~ Cu toate lucrurile care le are cineva. 2 (Pex; ial) Cu totul. 3 (Arg; ie) A fi agatzat cu ~ A fi prins asupra faptului.

poc interj.

poc interj.

POC interj. 1. pac! (~! se aude o arma de foc.) 2. boc! (~! se aude in poarta.)

POC interj. 1. pac! (~! se aude o arma de foc.) 2. boc! (~! se aude in poarta.)

poc interj. Imita zgomotul produs de o lovitura sau de un trosnet. Creatzie expresiva cf. boc cioc toc. Der. pocni (var. pocai pocani megl. pucanés) vb. (a plesni a trosni; a face explozie; a lovi) cu suf. expresiv ni k boc(a)ni cioc(a)ni tocani (dupa Miklosich Slaw. Elem. 42; Cihac II 269; Byhan 327 shi Tiktin din sl. poknati „a se rupe” cf. slov. pôkniti sb. rut. puknuti rus. puknutĭ; dar legatura pare intimplatoare); pocneala s. f. (plesnire trosnet); pocnet s. n. (explozie detonare; trosnire); pocnit s. n. (trosnet piriit); pocnitoare s. f. (shfichi; petarda); pocanitoare s. f. (un fel de morishca); pocanea s. f. (titirez hadarau la moara); pocnitura s. f. (lovitura).

poc¹ pócuri s.n. (reg.) boala a cailor manifestata prin umflaturi la picioare.

poc² pócuri s.n. (reg.) nuia.

poc³ pócuri s.n. (reg.) favorit (pe obraz).

poc pocuri (poac) s.n. (reg.) Pachet colet; pacla. Din germ. Pack „pachet” it. pacco „pachet” magh. pakk (MDA).