POC interj. Onomatopee care reda un sunet (infundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare de o izbitura de o descarcatura de arma de ceva ce plesneshte sau crapa de bataile (repetate) in usha etc. V. boc trosc pleosc. Ajung in padure opresc carul; poc! poc! trosc! se aude in toate partzile shi cind cel dintii copac a cazut la pamint... sarunca asuprai shil urca in car. SEVASTOS N. 82. Sloboade pushca shi face poc! RETEGANUL P. III 14. Nici una nici doua poc cu maiul in capul tilharului. SHEZ. III 23.