PĂMÂNȚÉL, pămănțele, s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur.^[1] – Pământ + suf. -el.

pămânțel sn [At: DRLU / V: (reg) pomințăl / Pl: ~e / E: pământ + -el] 1-2 (Șhp) Pământ (109) (puțin). 3 Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli Si: lutișor. 4 (Glg; reg) Diatomit.

PĂMÂNȚÉL s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el.

PĂMÂNȚÉL ~e n. (diminutiv de la pământ) 1) Porțiune mică de pământ. 2) rar Varietate de argilă de culoare galbenă sau roșie folosită în pictură; lutișor. /pământ + suf. ~el

pomințăl sn vz pămânțel

PĂMÎNȚÉL, pămînțele, s. n. 1. Kiselgur. Gospodinele mai folosesc... și felurite feluri de pămînturi și pămînțele de pe la prăvălii. PAMFILE, la CADE. 2. Lutișor.

pămînțél n., pl. e. Vest. Lutișor, humă de văruit părețiĭ.

pămânțél s. n., pl. pămânțéle

pămânțél s. n., pl. pămânțéle

PĂMÂNȚÉL s. 1. v. diatomit. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)

PĂMÎNȚEL s. 1. (MIN.) diatomit, kiselgur, tripoli, pămînt de diatomee. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)