DIATOMÍT s. n. Roca sedimentara silicioasa formata mai ales din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: dia] Din fr. diatomite.

diatomít sn [At: ONCESCU G. 91 / V: ~a sf / P: dia~ / Pl: ~e / E: fr diatomite] Roca sedimentara silicioasa formata in cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee (2).

DIATOMÍT s. n. Roca sedimentara silicioasa formata in cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: dia] Din fr. diatomite.

DIATOMÍT s.n. Sediment silicios consolidat format din depunerea cochiliilor de diatomee; tripoli kiselgur. [< diatomite].

DIATOMÍT s. n. roca organogena silicioasa prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli kiselgur. (< fr. diatomite)

DIATOMÍT n. Roca silicioasa ushoara shi poroasa formata prin depuneri de diatomee shi utilizata in industrie; chiselgur; tripoli. [Sil. dia] /<fr. diatomite

diatomít (dia) s. n.

diatomít s. n. (sil. dia)

DIATOMÍT s. (MIN.) kieselgur pamantzel tripoli pamant de diatomee.

DIATOMIT s. (MIN.) kiselgur pamintzel tripoli pamint de diatomee.

diatomit (engl.= diatomite) roca silicioasa formata preponderent (peste 50%) din frustule de diatomee cuprinse intro masa de opal. D. este o roca ushoara (G =04 09) friabila shi cu porozitate ridicata (90 %); are o culoare alba albagalbui este frecvent stratificata shi asociata cu argile micrite sau tufuri de varsta miocena. In Romania se cunoashte la Patarlagele shi la Adamclisi. Sin. kieselgur tripoli.