opțiuni
  • info

12 definiții pentru kieselgur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.

KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.

kieselgur sn [At: DEX2 / S și: kis~ / P: chizel~ / Pl: ? / E: ger Kieselgur] Rocă sedimentară silicioasă, formată din depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare Si: diatomit, (reg) pămânțel.

KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur)

KIESELGÚR [pr.: kizelgur] n. Rocă silicioasă formată prin depunerea cochiliilor unor alge monocelulare. /< germ. Kieselgur

KISELGÚR s. n. Sediment consolidat format din depunerea cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; pămînțel.

KISELGÚR s.n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

kieselgúr (germ.) [kies pron. chiz] (kie-) s. n.

kieselgúr s. n. [kies- pron. germ. chiz-]

kiselgúr s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

KIESELGÚR s. v. diatomit.[1]

  1. După alte surse, și: kiselgur — LauraGellner

KISELGUR s. (MIN.) diatomit, pămînțel, tripoli, pămînt de diatomee.[1]

  1. După alte surse, și: kieselgur — LauraGellner

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

kieselgur, (engl.= kieselguhr), sin. → diatomit.

Intrare: kieselgur
  • silabație: kie-sel-gur info
  • pronunție: chizelgur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kieselgur
  • kieselgurul
  • kieselguru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • kieselgur
  • kieselgurului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiselgur
  • chiselgurul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • chiselgur
  • chiselgurului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kiselgur
  • kiselgurul
  • kiselguru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • kiselgur
  • kiselgurului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

kieselgursubstantiv neutru

  • 1. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; pământ de diatomee. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: diatomit pămânțel tripoli
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.