18 definiții pentru pălămar (odgon)
din care- explicative (13)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂLĂMÁR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimár s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.
PĂLĂMÁR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimár s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pălămar2 sn [At: LB / V: (reg) palamar, palimar, pălimar, polimar / Pl: ~e, ~mări / E: tc palamar, ngr παλαμάρι] (Pop) Odgon.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălămar3 sn vz pălimar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂLĂMÁR2 ~e n. pop. Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave; parâmă. /<turc. palamar, ngr. palamári
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pălămár, V. palamar 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂLIMÁR2 s. n. v. pălămar2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂLIMÁR2 s. n. v. pălămar2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
palamar2 sn vz pălămar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
palimar2 sn vz pălămar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălimar3 sn vz pălămar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polimar2 sn vz pălămar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
palamar n. otgon, funie groasă de ancoră. [Turc. PALAMAR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) palamár și pălimár n., pl. e (turc. [alb. sîrb. bg. ung.] palamár [bg. și pălimár], ngr. -mári, it. palamaro, pv. polomar, d. cat. palomer și palomera, numele unor pînze și funiĭ la corabie, paloma, porumb, porumbiță, sp. paloma, porumb, palomar, o funie de la corabie. V. porumb). Odgon, funie de legat pluta. – În Olt. numaĭ pălimár. În Trans. pălămár. V. parîmă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) pălimár n. V. palamar 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pălămár2 (odgon) (pop.) s. n., pl. pălămáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pălămár (odgon) s. n., pl. pălămáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂLĂMÁR s. v. odgon, paracliser, parâmă, țârcovnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pălămar s. v. ODGON. PARACLISER. PARÎMĂ. ȚÎRCOVNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
palamár (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomer › it. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar. – Cf. parîmă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pălămar, pălămaresubstantiv neutru
etimologie:
- palamar DEX '09 DEX '98 NODEX
- palamári DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.