OSTÁTIC A ostatici ce s. m. shi f. Persoana din randul populatziei civile aflate pe teritoriul ocupat de fortzele inamice care acestea incalcand normele dreptului internatzional o retzin spre a preveni acte ostile impotriva lor sau pentru a o executa daca asemenea acte sau produs. ♦ Persoana rapita shi sechestrata in vederea obtzinerii unor recompense baneshti sau revendicari politice. ♦ Fig. (Fam.) Amanet zalog². [Var.: ostátec s. m.] Din it. ostatico.

ostatic sm [At: CARAGIALE O. II 291 / V: (irg) ~tec / Pl: ~ici / E: it ostatico] 1 Persoana oferita sau retzinuta de catre un stat o organizatzie etc. drept garantzie pentru indeplinirea unor obligatzii conditzii etc. de catre statul organizatzia etc. careia i apartzine persoana respectiva. 2 (Iuz; fig) Amanet.

OSTÁTIC ostatici s. m. Persoana din randul populatziei civile oferita sau retzinuta de catre un stat de catre o organizatzie etc. drept garantzie pentru indeplinirea unor obligatzii asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate impotriva statului sau a organizatziei respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet zalog². [Var.: ostátec s. m.] Din it. ostatico.

OSTÁTIC ostatici s. m. (SHi in forma ostatec) Persoana retzinuta sub paza de catre un stat o organizatzie etc. drept garantzie pentru indeplinirea obligatziilor asumate de catre alt stat alta organizatzie etc. de care apartzine persoana respectiva. Viteazul voievod ni sa inchinat... lasind ostatec pe copilul lui care il luam impreuna cu noi sa creasca la curtea noastra. CARAGIALE O. III 92. ◊ Fig. (Familiar rar) Persoana retzinuta k garantzie de catre cineva. Nu banuiam k am sa devin atit de repede ostatec in mina domnului Gica. C. PETRESCU C. V. 328. Varianta: ostátec s. m.

OSTÁTIC A s.m. shi f. 1. Persoana retzinuta drept garantzie de catre un stat etc. pentru indeplinirea obligatziilor luate de statul caruia i apartzine persoana retzinuta. 2. (Fig.; fam.) Gaj zalog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].

OSTÁTIC A s. m. f. persoana retzinuta drept garantzie de catre un stat etc. pentru indeplinirea obligatziilor luate de statul caruia i apartzine persoana retzinuta. (< it. ostatico)

OSTÁTIC ~ci m. Persoana civila retzinuta de catre un stat (sau de catre o organizatzie) drept garantzie pentru realizarea unor obligatzii asumate de catre statul (sau organizatzia) caruia i apartzine persoana respectiva. /<it. ostatico

ostatic m. om dat k garantzie pentru executziunea unui tractat: partzile beligerante ishi dau ostatici. [Formatziune literara dupa it. OSTATICO].

*ostátic a s. (it. ostático ostaggio shi statico vfr. ostage nfr. otage d. lat. pop. *obsidáticus cl. obsidatus actziunea de a da ostaticĭ saŭ de a fi dat k ostatic care vine d. obses óbsidis ostatic de unde dupa hospes hóspitis oaspete s’a facut óses *óbsitis de unde *obsitáticus apoĭ it. ostatico). Amanet zalog care consista dintr’o persoana data k garantzie k un tratat va fi executat.

ostatec sm vz ostatic

OSTÁTEC A s.m. shi f. v. ostatic.

ostátic s. m. pl. ostátici

ostátic s. m. pl. ostátici

ostatic

ostatic.

OSTÁTIC s. (MIL.) (inv.) chezash otaj zalog. (A luat ~i dintre civili.)

OSTATIC s. (MIL.) (inv.) chezash otaj zalog. (A luat ~i dintre civili.)

ostátic (ostátici) s. m. Persoana retzinuta drept zalog. It. ostatico (sec. XIX).