OSTÁTIC ostatici s. m. (SHi in forma ostatec) Persoana retzinuta sub paza de catre un stat o organizatzie etc. drept garantzie pentru indeplinirea obligatziilor asumate de catre alt stat alta organizatzie etc. de care apartzine persoana respectiva. Viteazul voievod ni sa inchinat... lasind ostatec pe copilul lui care il luam impreuna cu noi sa creasca la curtea noastra. CARAGIALE O. III 92. ◊ Fig. (Familiar rar) Persoana retzinuta k garantzie de catre cineva. Nu banuiam k am sa devin atit de repede ostatec in mina domnului Gica. C. PETRESCU C. V. 328. Varianta: ostátec s. m.