AMANÉT amanete s. n. Garantzie depusa in contul unei datorii sau al executarii unei lucrari; bun care se depune drept garantzie; gaj zalog². ♦ (Inv.) Ostatic. [Pl. shi: amaneturi] Din tc. emanet ngr. amanáti.

amanét sn [At: LET. III 233/10 / Pl: ~uri ~e / E: tc amanet] 1 (Jur) Gaj. 2 (Ie) A pune ceva ~ A zalogi. 3 (Ie) A scoate un ~ A scoate un obiect lasat in gaj. 4 (Pex) Ostatic. 5 (Reg; imp) Acaret.

AMANÉT amanete s. n. Gaj. ♦ (Inv.) Ostatic. Din tc. emanet ngr. amanáti.

AMANÉT amanete s. n. (in trecut; uneori construit cu verbele «a pune» «a da») Obiect de pretz predat cuiva drept garantzie a restituirii unei datorii (in bani); garantzie gaj zalog. V. ipoteca. [Surorile] intre ele se dushmaneau pentru cashi faceau concurentza cind era vorba de amanete. Imprumutau bani cu dobinda pe amanet. PAS Z. I 156. Apoi lua bani pe amanet shi... pleaca... la Hushi. BASSARABESCU V. 22. Bun la suflet shi prost la minte am alergat degrabacasa am pus amanet tot ceaveam droshca hamuri cai shiam adus suta cea de galbini... k so ajut la nevoie. ALECSANDRI T. 556. ♦ (Invechit) Ostatic. K sa traiasca fratzeshte fusese silitzi sashi dea copiii amanet unul altuia. GHICA S. 263. Pl. shi: amaneturi (GHICA S. 499).

AMANÉT amanete s. n. Obiect de pretz predat cuiva drept garantzie a restituirii unei datorii; garantzie zalog gaj. ♦ (Inv.) Ostatic. Tc. emanet.

AMANÉT ~e n. Obiect de valoare lasat sau luat drept garantzie; gaj; zalog. A pune ~. A da ~. /<turc. emanet ngr. amanáti

AMANET s.n. (Mold. TZR) Zalog. A: Judecatoriul la atita mai cu amaruntul cercetare sa cade a sa zabovi cu cit iaste mai mare amanetul ce i sau incredintzat lui spre paza. INV. EC. 34. Am un amanet k satzi dau. PSEUDOE. KOGALNICEANU; cf. IM 1754 71^v; H 1778 37^v. B: SHi asha pe dinsul lau oprit acolea amanet. IM 1730 100^v. Etimologie: tc. (inv.) amanat.

amanet n. 1. obiect depus k garantzie: shia pus casa amanet; 2. persoana lasata drept garantzie: ishi detera copii amanet unul altuia BALC. [Turc. AMANET: k termen juridic amanet a cautat sa inlocueasca pe zalog ce figureaza in vechea legislatziune shi la randul sau incepe sa fie inlocuit de neologismul ipoteca].

amanét shi emanét n. pl. urĭ shi e (turc. amanet shi emanet d. ar. emanet). Lucru lasat cu garantzie (zalog): shia pus inelu amanet.

!amanet s. n. (obiecte) pl. amanete

amanét s. n. (obiecte) pl. amanéte / amanéturi

amanét s. n. pl. amanéte

amanet te.

AMANÉT s. gaj garantzie (pop.) chezashie zalog (inv. shi reg.) ramas (inv.) otaj. (Lasa drept ~ un inel.)

AMANET s. gaj garantzie (pop.) chezashie zalog (inv. shi reg.) ramas (inv.) otaj. (Lasa drept ~ un inel.)

amanét (turi) s. n. Garantzie cautziune. Mr. aminete megl. amanet. Tc. amanet emanet (Roesler 587; SHeineanu II 19; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμανέτι alb. bg. sb. amanet. Der. amaneta vb. (a pune ceva k amanet).